miercuri, 13 iulie 2016

„Carul cu boi” de la Tecuci-erori, manipulări, îndreptări

M-am descoperit într-o postare pe facebook. „Tecuciul de odinioară” preia celebrul (de acum) articol despre mine şi fostul primar (cu tot cu manipulare) şi plusează că „m-am ocupat de o afacere”. Cum mă văd „trântit” într-un colaj de fotografii alături de „Raportul de expertiză”, tablouri, primar, un aranjament sub titlul „În căutarea Grigorescului pierdut”, totul cu o trimitere la articolul de pe ProTecuci, înţeleg şi eu (ce-i drept, cam târziu) că sunt acuzat de afaceri pe seama „Grigoreştilor” locali. Rememorez dialogul dintre Farfuridi şi Brânzovenescu, cunoscutele personaje creionate de marele Caragiale care doreau să trimită o anonimă la „Centru” („batem o depeşă la Bucureşti, la Comitetul central, la minister, la gazete scurt şi cuprinzător: Trădare !”), zâmbesc şi mă hotărăsc să citez din clasici (vezi articolul de mai jos): „să explicăm totuşi !”.  În data de 25 martie 1999, dna Orzoi Magdalena şi Nicu Mircea (director Muzeul Mixt Tecuci) au semnat un „Act de custodie” privitor la „predarea în custodie a două lucrări aparţinând pictorului Nicolae Grigorescu”. Cele două tablouri, „Dorobanţul, ulei, 0,90x0, 55, datat 1890, cu rama turnată” şi „Car cu boi, ulei, 0,73x0, 46, datare indescifrabilă, cu ramă turnată”, sunt însoţite de o „Declaraţie” în care dna Ţuchel Cezarina, proprietar al tablourilor în anul 1975, scria că deţine „bunuri susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional”. Actul este înregistrat pe data de 3 ianuarie 1975 la Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti. Pe data de 14 septembrie 2001, dna Orzoi Magdalena (donator) şi Nicu Mircea (reprezentant al Muzeului Mixt Tecuci) semnau un „Contract de donaţie bunuri mobile”, document care stipulează că tablourile, dobândite de către donator „ca dar manual de la mătuşa Ţuchel Cezarina", vor fi donate muzeului din Tecuci. Sunt sigur că în ziua donaţiei (şi după) s-a desfăcut o şampanie (poate chiar două), s-a cântat, s-a lăudat, într-un cuvânt s-a aniversat sosirea „Grigoreştilor” la Tecuci (întocmai ca în filmul „Mr. Bean”, când sărbătoareau inaugurarea expoziţiei dedicată unui afiş „Whistler’s mother”). Anii 2001-2002, ce vremuri, ce tablouri......În fine, a trecut un an, au trecut doi, trei şi „specialiştii” de la Tecuci au împământenit ideea adopţiei lui Grigorescu. Păi, ce târguşor se mai poate lăuda cu „doi Grigoreşti” sosiţi de la Bucureşti ?? Fudulia nu ne-a priit şi atenţionarea celor de la Muzeul Naţional de Artă a iscat o „afacere” cu iz de manipulare. Eu am picat cel mai rău. La Bucureşti, în biroul dnei director Teodorescu, mi se arată obrazul. Cum să vin tocmai de la Tecuci cu „Santinela”, tablou semnat Grigorescu, când această operă de artă este depozitată în sediul MNAR ?!  „Carul cu boi” stimulează apetitul de critic de artă al gazdei mele şi mi se face o demonstraţie pe loc: „Domnule, unde aţi mai văzut dvoastră la Grigorescu un cal mai mic decât călăreţul ?” Roşesc, insist pentru o expertiză în laborator şi un raport trimis pe adresa muzeului. La Tecuci, sunt acuzat că m-am lăsat manipulat de către fostul primar şi apostrofat că m-am ocupat de afaceri cu cele două tablouri. Articolul „specialistului” din presă care a manipulat cuvinte şi tablouri, cu o credibilitate îndoelnică pentru mine, este ridicat la rang de anchetă jurnalistică, o cercetare improvizată şi deloc amănunţită (tot pentru mine), de către unii dintre concetăţenii mei. Dacă subtilitatea nu mai este înţeleasă, haideţi să o îndreptăm simplu. Când aveţi timpul necesar, vă rog să cautaţi pe net informaţii despre tabloul „Santinela”, Nicolae Grigorescu. Să nu fiţi deloc surprinşi dacă vi se pare că acest tablou seamănă (adică este identic, pentru „specialişti”) cu „Dorobanţul” găzduit de muzeul tecucean. Se pare că nu am avut un „specialist” în perioada 1999-2014 care să ne spună şi nouă că „Dorobanţul” de la Tecuci nu avea cum să fie „Dorobanţul” lui Grigorescu (găsiţi adevăratul tablou cu acest nume tot pe net), ci doar o copie după „Santinela”, cunoscuta pictură a lui Grigorescu, reprodusă pe timbre, cărţi poştale ş.a.m.d. Dacă dna Ţuchel Cezarina deţinea tabloul original „Dorobanţul” încă din anul 1975, cum vă explicaţi reproducerea acestuia, în anul 1977, sub forma unei cărţi poştale care aniversează 100 de ani de la proclamarea independenţei de stat sub numele de „Santinela” ? Credeţi că responsabilii acestui proiect au vizitat un particular care ştie că are în casă un „Dorobanţul” sau au ales să meargă la Muzeul Naţional de Artă pentru a fotografia „Santinela” ? Despre „Carul cu boi” trebuie să recunoaştem că nu avem la Tecuci nici un tablou „Car cu boi”, ci doar o reproducere nereuşită după un alt tablou semnat de Grigorescu, „Întoarcerea de la bâlci”. O carte poştală cu acest tablou a fost pusă în circulaţie în prima parte a secolului al XX-lea. Sunt sigur că „specialiştii” din presă (alături de cei care au mizat pe această „afacere”) vor sesiza diferenţele dintre cele două tablouri, deoarece acestea nu doar se văd, ci chiar încep să ne vorbească despre incompetenţă, eroare şi manipulare.  
Totuşi, îmi exprim speranţa că după acestă poveste nu va fi pusă în circulaţie, pe seama localităţii noastre, o nouă ironie. Ar fi destul de stânjenitor să aud că alături de celebra expresie „un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic”, creaţia poetului Mihai Ursachi, se mai întrebuinţează şi sintagma „Carul cu boi” de la Tecuci,
aceasta din urmă privind un grup (de „specialişti”) care a descoperit cu stupoare, după „doar” 17 ani, că două copii realizate de un pictor anonim după două tablouri ale pictorului Nicolae Grigorescu, donate muzeului ca fiind autentice, sunt, de fapt, două falsuri........



„Dorobanţul” sau „Santinela” ?


O carte poştală...


Un timbru...


„Carul cu boi” de la Tecuci


Originalul


Am terminat cu bâlciul.....