joi, 5 februarie 2015

Un centenar - Cohorta „Oltea Doamna”

Se împlinesc, la data de 5 februarie 2015, 100 de ani de la înfiinţarea legiunii „Oltea Doamna”. Aflată sub coordonarea Asociaţiei „Cercetaşii României”, formaţiune recunoscută prin decret regal drept „persoană juridică...al cărui scop este educaţia fizică şi morală a tineretului”, act votat în Senat şi Adunarea Deputaţilor la 20 decembrie 1914, respectiv 21 februarie 1915, cohorta de la Tecuci număra la momentul apariţiei 150 de membrii. Distinşi prin culoarea violet, cercetaşii tecuceni erau conduşi de Ovid Gherghel, prefectul judeţului Tecuci, care deţinea funcţia de „preşedinte al secţiunii”, şi V. Berheciu, institutor ce avea să îndeplinească atribuţiile de „instructor”. Constituirea cohortei tecucene în patru comitete şi un birou permanent era în conformitate cu Regulamentul de administraţie al Asociaţiei „Cercetaşii României”, document publicat în „Cercetaşul”, numărul din aprilie 1915. Alături de articolele care privesc scopul Asociaţiei, „educaţia morală şi fizică a tineretului...şi pregătirea viitoarelor generaţii pentru înălţarea neamului şi binele patriei”, aflăm şi structura organizaţiei, care pe lângă Comitetul central de la Bucureşti mai cuprindea Comitetul de patronaj, Comitetul local şi membrii aderenţi. La Tecuci, cohorta „Oltea Doamna” se află sub oblăduirea unui Comitet de onoare, alcătuit din A. S. R. Principele Carol, I. Duca şi trei lideri politici locali (Alecu P. Anastasiu, Nestor Cincu, Ionel Georgiade). Ofiţeri, avocaţi, profesori, doctori, funcţionari şi oameni politici intrau în componenţa (rândul) Comitetului de patronaj, Comitetului local, consilierilor tehnici şi biroului permanent. Dintre toate mărturiile privitoare la activităţile cercetaşilor tecuceni, referindu-ne aici în mod special la perioada cuprinsă de anii 1915-1935, ne reţine atenţia un jurnal de cercetaş. Ajuns în prezent în custodia Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” prin donaţia titularului, dl. colonel Gheorghe Petraşcu, carnetul prezintă însemnările cercetaşului în perioada 16. II. 1916 („Astăzi a murit regina Elisabeta, ora 8.30 minute”) - 19. VII.1917 („Astăzi dimineaţa a venit un aeroplan german în care s-a aruncat foarte multe ghiulele şi focuri de mitralieră. Pe urmă a plecat şi au venit 2 care au lăsat 3 bombe...La o jumătate de ceas au venit iar 2 aeroplane şi au lăsat 5 bombe în gară. După aceasta a mai dat 6 ghiulele la interval de ½ oră”). Nu ştim când anume a aderat Gh. Petraşcu legiunii din Tecuci. Un indiciu poate fi „chitanţa nr. 55, din 22, luna ianuarie, 1916”, prin care tânarul achita suma de „1 leu, cotizaţia pe anul 1916”.
În „foile de însemnări” din „carnetul cercetaşului”, Petraşcu va nota, aşa cum poate gândi şi scrie un copil de 12 ani, locaţia, data (zi, luna, an), evenimentul, ora desfăşurării, participanţii, consecinţe etc. Cu informaţii preţioase despre bombardamentele asupra Tecuciului (număr de avioane, număr de bombe, zone afectate, număr de victime), jurnalul poate fi un interesant instrument de lucru pentru un cercetător interesat de campaniile militare derulate în această parte a frontului. Iată cum percepe cercetaşul un  atac asupra oraşului în data de 2. VII. 1917: „Tecuciu. 2. VII. 1917. Astăzi la ora 9, ziua, a venit un aeroplan deasupra gării. Acesta a făcut o tumbă şi deodată s-a auzit o pocnitură ca de tun şi un fum negru. După vreo 2 minute alta şi pe urmă a mai dat trei: una a căzut în parc, alta a căzut între secţie şi gară, şi alta într-un butoi cu gaz. Acesta a luat foc. Pe lângă el au fost mari grămezi de scânduri. Acestea au luat şi ele foc. De la acestea s-a întins focul la un vagon cu obuze pentru artileria grea. Acesta a luat foc şi începând a pocni şi aruncând bucăţi de schije până în strada Elena Doamna, iar geamurile s-au spart la numeroase case. De la acest vagon au luat foc mai multe vagoane cu gaz, păcură şi unul cu benzină. Pe urmă au explodat mai multe vagoane cu proiectile şi cartuşe. După acestea, au mai luat foc şi câteva spitale, lămparia şi magazia de mărfuri luând şi ele foc s-au dărâmat. La gară s-au spart toate ferestrele şi pe unele locuri a căzut şi cărămida. In gară au luat foc şi numeroşi saci cu urluială pentru cai, grâu, făină de porumb şi grâu şi ovăz şi bordeiele din împrejurimi pentru prizonieri. Furioasa catastrofă a ţinut până la 5 1/2”.
 Din perspectiva datelor oferite, informaţii culese direct de autor de la locul faptei sau oferite de surse avizate,  putem considera acest carnet un adevărat „jurnal de război” din care aflăm nu doar consecinţele atacurilor de la Tecuci, ci şi modalitatea prin care Petraşcu şi-a respectat legământul faţă de Asociaţie („să-mi slujesc cu dragoste patria şi regele”, „să ajut pe aproapele meu”). Implicarea în desfăşurarea evenimentelor militare şi apartenenţa la forul cercetaşilor l-au determinat mai târziu pe Gh. Petraşcu să aleagă o carieră militară. După absolvirea cursurilor Şcolii militare de ofiteri de artilerie din Timişoara, Petraşcu va activa în cadrul Regimentului 5 Obuziere Tecuci. In urma participării sale la campaniile celui de-al doilea război mondial, va fi decorat cu „Crucea comemorativă”, „Coroana României” şi „Steaua României”. Destinul monumentului dedicat cercetaşului român, ridicat de comunitatea tecuceană la 1925, va fi urmărit cu atenţie de Gh. Petraşcu. După demontarea şi topirea statuii la Întreprinderea de industrie locală, fostul cercetaş va relua demersul lui D. Pecurariu pentru refacerea monumentului.
Într-o notiţă din luna august a anului 1982, colonelul Petraşcu avea să scrie: „S-a aprobat refacerea monumentului cercetaşului în municipiul Tecuci. Trimis dosarul cu memoriu la Galaţi. Propagandă. La 21. 06. 1983, cu nr. 4439 intervenit din nou şi trimis un nou memoriu la Comitetul Executiv, judeţul Galaţi, să întrebe pe tov. Perjoleanu unde l-a repartizat”. Din nefericire, nu a mai avut şansa de a participa la festivătăţile de inaugurare a noului monument din luna mai a anului 1996....Astăzi, „cercetaşul de la Tecuci” este martor şi simbol al tuturor cercetaşilor români care an de an se reunesc în faţa sa pentru a rosti „promisiunea”, un legământ cu o tradiţiei veche de 100 de ani, o dovadă a valorilor şi principiilor promovate de organizaţie şi regăsite în binecunoscuta deviză : Gata oricând !


Foto 1 : cercetaşul Gh. Petraşcu
Foto 2: instructori şi cercetaşi tecuceni (în centrul fotografiei, pe scaun, căpitanul Damienescu; în dreapta, în picioare, Gh. Petraşcu)


Legiunea „Oltea Doamna” (1915)
Comitetul de onoare: A. S. R. Principele Carol, I. Duca, Alecu P. Anastasiu, Nestor Cincu, Ionel Georgiade.
Comitetul de patronaj: Iancu Demetriade, Teodor Cincu, Diamandi Juvara, Iacob Albu, Petru Sachelarie, Dimitrie Balaban, Iancu Angelescu, căpitan Jan Cepetzschi, Andrei Pisoschi, Stoica Traian.
Comitetul local: Ovid Gherghel, prefectul judeţului, Constantin Condrache, primarul oraşului, Corneliu Crivetz, preşedintele Tribunalului, colonel Botea, comandantul Garnizoanei, colonel N. Sinescu, comandantul Regimentului 6 Roşiori, colonel C. Nicolau Pribegi, comandantul Regimentului 11 Roşiori, Şoltiş, comandantul Regimentului 6 Tecuci nr. 24, lt. colonel Brezeanu, comandantul Regimentului 64 infanterie, I. Bistriţeanu, directorul Gimnaziului, G. I. Popovici, revizor şcolar, pr. I. Conduratu, protoiereul judeţului, Virgil Pavelescu, administrator financiar, Virgil Mironescu, deputat, Nicolae Berha, avocat, Anghel Mihăilescu, deputat, dr. G. Vrabie, medicul spitalului, Constantin Turtureanu, avocat, Alexandru Ioan, avocat, G. Cazan, avocat, Vasile Beldie, directorul Băncii Naţionale, Nicolae Pelin, proprietar, Iancu Balaş, comerciant, Iancu Herăscu, ajutor de primar, Traian Corodeanu, avocat, căpitan Petru Damienescu.
Cosilieri tehnici: dr. C. Petraş, dr. S. Papadopol, medicul primar al judeţului, dr. Al. Calalb, dr. V. Pandeli, dr. Emil Serea, dr. Leon, dr. Avramescu, A. Toussain, inginerul şef al judeţului, Alexandru Berlescu, inginer şef al C.F.R., Fr. Hamell, arhitectul comunei, I. Brăduşanu, profesor gimnaziu, I. Jalbă, profesor gimnaziu, Jan Dan, profesor gimnaziu, C. Vişinescu, profesor gimnaziu, pr. Econom I. Vasilescu, pr. T. Panaitescu, P. Păunescu, profesor de gimnaziu, Moreşanu, profesor la gimnaziu, Hărlescu, profesor la gimnaziu, V. Filip, profesor la gimnaziu, V. Alexandrescu, profesor la gimnaziu, D. Diaconescu, institutor, A. Negru, institutor, D. Pohrib, institutor, Constantin Tomescu, institutor, I. Beldie, institutor, D. Popescu, institutor, V. Berbeciu, institutor, D. Neniţa, farmacist, T. Ciolac, farmacist, G. Bossie, farmacist, G. Nicolau, şeful Oficiului Telgraf Poştal, Peride, şeful Staţiei Tecuci, Al. Crisante, constructor telegrafic al judeţului, A. Septelici, medicul veterinar al judeţului, capitan Stamatin, comandantul Jandarmeriei Rurale, locotenent Pascu, şeful muzicii Regiment 6 Tecuci 24.

Biroul permanent: Ovid Gherghel, prefectul judeţului, preşedinte; colonel Botea, comandantul Garnizoanei, colonel N. Sinescu, comandantul Regimentului 6 Roşiori, colonel C. Nicolau Pribegi, comandantul Regimentului 11 Roşiori, censor; colonel Şoltiş, comandantul Regimentului 6 Tecuci nr. 24, dr. G. Vrabie, medicul spitalului, censor; G. I. Popovici, secretar; T. I. Bistriţeanu, casier; căpitan Petru Damienescu.