miercuri, 27 august 2014

Cuvânt înainte

De-a lungul istoriei sudul Moldovei cu specificul geografic, istoric şi social a jucat un rol important în tot ce se poate defini astăzi ca fiind istoria ţării. Aşezat între drumurile comerciale ce duceau de la Liov-Suceava-Bacău la Bucureşti, Galaţi sau Brăila şi poate mai departe, către porturile Mării Negre, ţinutul Tecuciului a consemnat evenimentele cu capacitatea pe care a avut-o. Tecuciul este menţionat în documente ca „târg”, adică locul unde se desfăşurau schimburile comerciale dintre convoaiele de mărfuri din nordul Moldovei cu cele venite din Ţara Românească sau chiar de mai departe de hotarele ţării. Târgul Tecuciului a preluat atribuţiile cetăţii Piroboridava, desigur la altă dimensiune, azi satul Poiana, aşezare pe malul Siretului consemnată în harta lui Ptolemeu. Tecuciul, pe lângă faptul că era loc de întâlnire a marilor reţele de negustori, a avut un rol însemnat şi pentru satele din jurul său. Astfel, putem spune că de istoria Tecuciului se leagă trecutul unor sate precum Ţigăneşti, Nicoreşti, Poiana, Cozmeşti, Drăgăneşti, Furceni, Movileni, Barcea sau Umbrăreşti.
            Colocviul de istorie locală, eveniment iniţiat şi coordonat de Muzeul de Istorie şi Protoieria Tecuci, simbolizează un omagiu adus satului românesc şi în mod special satului din sudul Moldovei, locul unde s-a plămădit viaţa în toate dimensiunile ei: istorică, spirituală, culturală. Sudul Moldovei, în ciuda vitregiilor vremurilor, are meritul de a fi ridicat în târgul Tecuciului şi în satele din zonă oameni şi evenimente de dimensiuni naţionale. Ţigăneştii lui Costache Conachi şi Mânjina lui Costache Negri au fost vetrele unde principiile unităţii naţionale au prins contur. Domnitorul Unirii, Alexandru I. Cuza, este legat prin prietenie şi sentimente de Tecuci şi satele din apropiere. Nu mai departe de pădurea de la Furceni, domnul unirii începuse să-şi construiască o reşedinţă, la 1862, locuinţă rămasă nefinalizată. Satele ţinutului Tecuci, cu bogăţiile lor spirituale, portul, graiul, vetrele de rugăciune de la Buciumeni, Tudor Vladimirescu, Cârlomăneşti sau Adam, au ridicat dascăli, preoţi, profesori, notari, intelectuali, oameni de stat, personalităţi care au tras după ei viaţa satului promovând valorile locale pe plan naţional. Asemenea proiecte ce vizează revigorarea spiritului regional reprezintă pentu generaţia actuală o obligaţie de a da curs acestui demers, într-o reaşezare morală cuvenită zonei, dar şi o onoare în curajul de a putea face cunoscut eforturile depuse aici pentru reînsufleţirea spirituală, culturală şi socială a zonei. Dorim constanţă, coerenţă şi eficienţă, dar şi curaj şi răbdare din partea celor implicaţi în acest demers necesar, cu scuzele că începe destul de târziu şi cu mulţumirile pentru şansele ce sunt oferite de această desfăşurare.

 Părinte Protoiereu Gheorghe Joghiu