vineri, 16 mai 2014

Alexandru Mironescu, cel mai valoros om pe care l-a dat Tecuciul (III)


   Prolog


  Perioada de formare universitară și postuniversitară este prezentată sumar, și poate pe bună dreptate, de biografii lui Alexandru Mironescu. Lipsa datelor pare să îi îndreptățească în atitudinea lor. Nu se cunoaște exact dacă acesta a efectuat stagiul militar înainte de a intra la facultate. Se pare că nu. Nici studiile de liceu nu se știe cu precizie unde le-a făcut, deși există posibilitatea ca, din informațiile oferite de romanele autobiografice Destrămare și Oamenii nimănui, să tragem concluzia că acestea s-au petrecut în București.

Educația universitară în România (1921-1926)     

            Un elev dotat ca Alexandru Mironescu se poate să fi fost îndrumat de familie spre fosta Academie Domnească, astăzi Colegiul Național Sf. Sava”, școala de renume a Bucureștiului unde și străbunicul său, Veniamin Cătulescu, a fost profesor. Presupunem că acum s-a apropiat și mai mult de literatura universală, fiind atras în mod special de cea în limba franceză. Cert este că, la 1921, Codin Mironescu era deja student al Universității București, Facultatea de Științe, specializarea Fizică-Chimie, unde va urma cursuri de licență până în 1925. Datarea studiilor sale universitare între anii 1922-1926 este parțial corectă, deoarece, încă din 1921,  vedem că tatăl său îl încurajează la “debutul în facultate”: “cu intelectul tău atât de distins vei străbate drumul studiilor cu ușurință și vei ajunge la situația pe care o meriți după calitățile tale strălucite fără nici o piedică”.
            Ca o adeverire a celor spuse de părintele său, Codin Mironescu va oferi meditații private unor colegi, iar în anul următor, 1922, se va înscrie și la Facultatea de Litere și Filosofie. Argumente biografice în sprijinul acestei afirmații găsim în cartea Valea lui Iosafat și în romanul Ziduri între vii. Din 1922, părinții încep să îi trimită scrisori de apreciere pentru discursurile ținute în public. Este, bunăoară, cazul discursului despre educația tinerilor” suținut la Asociația Buciumul, în luna februarie. Astfel de discursuri țineau, evident, de preocupările și de studiile filosofice. Conchidem că din 1922 până în 1926 a studiat Filosofia la București. Ca profesori îi va fi avut pe Nae Ionescu, Dimitrie Gusti, Nicolae Iorga. Dintre asistenți, se distingea, foarte probabil, Tache Papahagi care ulterior a făcut o carieră strălucită în cercetarea etnografică a poporului român și străromân. Mircea Eliade i-a fost coleg, dar cu trei ani mai mic. Mircea Vulcănescu, cu un an mai mare.


Cum se formează un intelectual creștin

            Dar dacă pentru mulți dintre colegii săi bucureșteni Creștinismul și aplicarea acestuia în societate nu ținea de domeniul intereselor lor academice, pentru tânărul Alexandru Mironescu sarcina asumării unei vieți creștine ca intelectual mirean se întrevede încă din 1923. Din frumoasa stațiune austriacă Pörtschach am Wörthersee, participând din partea Y.M.C.A. România la un congres internațional Y.M.C.A., Codin Mironescu le scrie părinților despre încântarea” și „onoarea” pe care le simte ca participant oficial. Remarcăm încă de acum o deschidere spre frumusețile și luminile Occidentului, spre care va porni cu hotărâre trei ani mai târziu. Undeva, în vasta sa operă, există o aluzie critică la atmosfera de liniște prostească facultăților noastre”. În ciuda unei astfel de percepții, care nu era singulară în epocă, Alexandru Mironescu și-a făcut datoria universitară, încheindu-și cu bine studiile de licență în științe (1925) și filosofie (1926). Până în momentul de față, titlurile acestor lucrări universitare de absolvire au rămas necunoscute. Este posibil ca teza susținută la Facultatea de Filosofie să fi fost una de epistemologie (filosofia științei), bazându-ne pe știuta dorință a lui Alexandru Mironescu de a pătrunde și mai adânc în taina cunoașterii lumii. În plus, înainte de a pleca la Paris pentru un doctorat în științe fizice, tânărul licențiat obține în același an, 1926, un doctorat în filosofie la Universitatea din București. Nici Alexandru Mironescu și nici biografii săi nu ne oferă date despre istoria acestei teze. Este posibil să fi fost o teză pe același domeniu cercetat la licență, poate cu același profesor coordonator. Cert este că tânărul doctor nu a socotit-o atât de importantă pentru a o menționa vreodată în lista lucrărilor sale. După unii, licența în filosofie pare să să fi rămas completamente nepublicată. După alții, idei din aceasta se regăsesc în studiul din 1938, Spiritul științific. În ce mă privește, mă alătur celor din urmă.    

Daniel Mazilu, "Tecuceanul", nr. 13, 2014. 
   
 Foto: Teodor Barsan, Ion Petrovici, Victor Hillard, Alexandru Mironescu.
Sursa foto: Alexandru Mironescu. Centenarul nasterii (1903-2003), editie ingrijita de Ileana Mironescu Sandu, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003.