vineri, 28 martie 2014

Alexandru Mironescu, cel mai valoros om pe care l-a dat Tecuciul (I)

Prolog

Scriu aceste pagini, sub un titlu poate prea îndrăzneț, cu toată convingerea că Alexandru Mironescu este, din multe puncte de vedere, cel mai valoros om pe care l-a dat până acum Tecuciul neamului românesc. Oriunde cauți cu mare atenție, în știință, în artă, în literatură, în filosofie, în teologie, în pedagogie, în societate, în Biserică, în țară și în străinătate dai de numele și de renumele lui.

Tecuci, 10 iulie1903: o naştere mediatizată

                “Maiorul şi D-na Mironescu au onóre a vĕ face cunoscut naşterea fiului lor Alexandru Constantin. Născut la 10 iulie 1903, Tecuciu” (Alexandru Mironescu. Centenarul naşterii 1903-2003, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, secţiunea O viaţă în imagini”, p. 273). Telegrama de mai sus, expediată de la tipografia modernă a lui Simon Horovitz, aducea vestea naşterii primului fiu al familiei maiorului Mironescu Victor. Nedescoperind lista destinatarilor, credem că aceasta le era expediată în primul rând rudelor şi câtorva apropiaţi care nu locuiau în Tecuci. Ca o paranteză, la momentul actual, pentru orice biograf al lui Alexandru Mironescu, identificarea cât mai precisă a acestor rude pe linie paternă şi maternă este o sarcină dificilă (din discuţiile avute cu doamna Ileana Mironescu Sandu, fiica scriitorului, în 2012 la Geneva, am realizat cât de dificilă este întocmirea amănunţită a arborelui genealogic al familiei sale). 
Se cunoaşte cu siguranţă ceea ce însuşi Alexandru Mironescu ne-a lăsat consemnat despre înaintaşii săi în cartea Valea lui Iosafat (Alexandru Mironescu, Valea lui Iosafat, Editura Eminescu, Bucureşti, 2001). Pe lângă “mărturiile sale”, la care vom reveni, “tradiţia biografică” consemnează faptul că, după tată, nou-născutul Alexandru Constantin, provenea dintr-un neam de oameni credincioşi, înaintaş de seamă fiindu-le monahul Veniamin Cătulescu, profesor de Istorie biblică la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti şi ucenic al Sf. Ier. Calinic. După mama sa, Elena, (Budișteanu, cu numele de fată), Alexandru Mironescu moștenea spiritul cazon al generalului și ministrului Constantin Budișteanu (1838-1911). Aceste date generale ne îndreptățesc să credem că o parte dintre rude locuiau în București sau în apropiere, altele în Moldova împreună sau aproape de familia maiorului Mironescu, care la 1903 se afla la Tecuci. Militar de profesie, Victor Mironescu avea să întruchipeze destinul soldatului român mutat din garnizoană în garnizoană în funcție de conjuctura istorică a începutului de veac XX.

            Din Valea lui Iosafat, o carte inedită alcătuită din documentele arhivei de familie (scrisori, jurnale, albume, acte, registre de cheltuieli datând din 1868-1931) înțelegem că părinții săi, Victor și Elena, s-au logodit în 1902. Prima scrisoare a Elenei Budișteanu către viitorul său soț  datează din 1897 și în conținutul acesteia se întrevăd, pe lângă alte idei de epocă, o seamă de sfaturi duhovnicești explicite: “trebuie respectate legile puse în om de Dumnezeu”; “nu mai ezita un moment că mare lucru este liniștea sufletului”; “multe sunt neajunsurile vieții” (Alexandru Mironescu, Valea lui Iosafat, pp. 31-42). Din epistola menționată anterior și din cea datată “februarie 1898, București”, conchidem faptul că mutarea proaspetei familii Mironescu la Tecuci s-a petrecut după 18 august 1902. Maiorul Mironescu își anunță logodnica că “de azi înainte tu ești soția mea care trebuie să mă asculte”, întărindu-și afirmația prin paranteza „ai să vezi asta la biserică [...], acolo unde se spune <iar femeia să fie supusă bărbatului și să se teamă> etc”. Faptul că Elena, doamnă educată și plimbată prin Europa, se îndrăgostise de un militar nu era văzut cu ochi buni de apropiații rudelor sale din București și, înainte de săvârșirea Cununiei, unii și-au manifestat direct această rezervă (Alexandru Mironescu, Valea lui Iosafat, p. 42). Peste mai mulți ani, când maiorul Victor Mironescu avea să risipească averea familiei cu „viciul jocurilor de noroc” din cazinouri, s-a putut constata că un anumit grad de dreptate” au avut și cei care au susținut că soții Mironescu nu vor avea un menaj fericit”.

Familia creștină, suprema fericire a lui Codin      
                Însă, în ciuda acestui moment dureros, atmosfera familiei a fost una plină de iubire și de respect între soți, căci la căldura dragostei familiei găsește omul suprema fericire” (Alexandru Mironescu, Valea lui Iosafat, p. 82) . Nașterea primului fiu îl face pe maior să își „lărgească inima”, într-o altă scrisoare din 1903 notând: “Îmi e grozav de dor de dânsul, și de voi, și de tine, firește, dar parcă tot mai dor îmi este de Codin”. Din primul an de viață, micul Alexandru Constantin va deveni Codin” pentru familie, după cum, peste alți patruzeci de ani prietenii săi de la Rugul Aprins - familia sa sprituală” – cum îi plăcea să-i numească, îl vor numi tot Codin. Acest nume scurt”, dat de părinți, provenea de la un unchi bogat și cult, care avea să îl sprijine foarte mult în formarea academică de mai târziu. Pentru tânăra familie Mironescu prezența temporară la Tecuci a rămas legată de două evenimente fundamentale: căsătoria, nu fără oarecare peripeții, și nașterea primului fiu. După Codin, părinții au mai dat naștere la încă trei băieți: Victor, Radu și Mircea. Venirea celor trei pe lume se pare că nu s-a mai petrecut în liniștitul târg moldav, pe atunci capitală a județului Tecuci, din pricina mutării la ordin (sau din motive financiare) a familiei maiorului Mironescu într-o altă localitate. Pentru orașul Tecuci, însă, acest eveniment din anul 1903 avea să rămână emblematic în istoria sa culturală și duhovnicească. În 2010, Arhiepiscopia Dunării de Jos, Protopopiatul Tecuci și Casa de Cultură au organizat, în cadrul “Colocviului național de filosofie Ion Petrovici”, o meritorie comemorare a vieții și operei savantului creștin Alexandru Mironescu. La acest eveniment au participat: IPS dr. Casian, Ierom. Ignatie Grecu, Elena Dulgheru, Răzvan Codrescu, Nicolae Rădulescu, H.I. Groza, George Vișan, Valentin Vesa, Adrian Michiduță, Ionel Necula, Richard Constantinescu și Daniel Mazilu.În deschidere s-a citit o scrisoare din partea domanei Ileana Mironescu-Sandu, care nu a putut ajunge la eveniment. Cu acest prilej omagial, directorul Casei de Cultură a municipiului Tecuci a numit o sală de evenimente culturale sala Al. Mironescu”, iar la scurtă vreme și Primăria Tecuci a dat unei străzi numele renumitului savant.

N.B. Articol scris de Daniel Mazilu si publicat in "Tecuceanul", nr. 10, martie 2014, p. 13.