miercuri, 18 decembrie 2013

De unde atâta venin? (o replica)

             Pe blogul „Tecuci-colt de rai”, la adresa http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/12/joaca-de-istoria-tecuciului.html, citesc un articol intitulat „Joaca de-a istoria Tecuciului”. Semnat Bradea Daniel, articolul, de fapt scris de dl. Ion T. Sion, analizează o expunerea de a mea privitoare la atestarea documentară a oraşului Tecuci („Tecuci-578 ani de la atestarea documentară”, publicat în ziarul Tecuceanul, nr. 5 septembrie 2013). Cu ce să încep? Despre dl. Bradea nu pot să vorbesc (nu ştiu ce să spun....să facă rugăciuni zilnice ca nu cumva site-ul digitool.dc.bmms.ro:8881/R‎ Dacoromanica-Biblioteca digitală a Bucureştilor să intre în mentenanţă, şi să nu aibă şi el de unde copia texte pentru blog). Atât. Mai multe sunt de spus despre articol şi afirmaţiile vehiculate aici. Ca să fiu corect, aşa am fost învăţat (să fiu corect şi să scriu istoria pe baza de documente), am să folosesc numele dlui Bradea, adică al celui care şi-a asumat responsabilitatea celor scrise. Deci, dl. Bradea, cu studii de profil, mai puţin cele istorice, susţine că nu am interpretat corect un document. Nu ştiu unde a lucrat dl. Bradea, poate în pauzele de masă asta se făcea la fabrica respectivă: analiză pe text istoric. După ce precizează că vin de la Umbrăreşti (parcă vorbim de un descălecat, desigur, al doilea; nu ştiu daca dl. Bradea ştie cine a venit primul de la Umbrăreşti) şi că „refuz să iau în seamă opiniile exprimate de istorici”, mă acuză că fac afirmaţii lipsite de orice adevăr istoric. Sună a polemică cu iz de anii’ 90, când un tecucean a scris o carte despre Tecuci, iar dl. Sion a replicat că e bună ca limbaj, dar mai trebuia ceva (expresia îmi aparţine; este vorba despre cartea dlui Dan Mihailescu). Apoi, cu adevărată rigoare de istoric obişnuit cu documentul, dl. Bradea trece la analiza pe text, aducându-mi aminte, indirect, de sofismele şi critica „raţiunii pure” administrate de către dl. Sion unora sau altora de prin târguşorul nostru. Numai că aici, dl. Bradea, acum nu vorbesc cu mata, nu prea merge.....Analiza gen „hrisovul a fost scris de un grămătic din Suceava, pe nume Iacuş”, după ce eu am afirmat că „hrisovul este scris de Iliaş”, merge la de-al de domnu’ Bradea, nu la mine, pentru că este clar că Iliaş „a scris” lui Vladislav, să nu scoateţi din context acest lucru, şi nu Iacuş „i-a scris” regelui polon. A, că Iacuş a redactat documentul, act emis de la Suceava, este altceva, dar nu Iacuş îi povesteşte ce se întâmplă în Moldova, ci Iliaş (rugaţi-l pe dl. Bradea să mai citească documentul, „Iliaş scrie lui Vladislav”, vezi Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Stefan cel mare, vol. 2, p. 681). Haideţi să revenim la text, al dvoastră, pentru că văd că nu vă place că am scris că „pecetea îi aparţine fratelui Stefan”. Rugaţi-l pe dl. Bradea să vă deschidă din citata carte la pagina 683, în partea de jos, unde uşor să citeşte, dar pentru dl. Bradea daţi-mi voie să-i spun eu : „peciată Io Stefana voevodă gospodară zemli Moldavscoi”.
Vă las să o traduceţi dvoastră dlui Bradea. Trecem mai departe, şi eu şi dvoastră în text, şi afirmaţi, în ghilimele, că „autorul îi ceartă pe istoricii tecuceni”. Vin în faţa dvoastră şi îmi cer iertare. Am uitat că acest lucru vă revine dvoastră, iar martorii, dl. Andronache, dl. Ghica, dl. Chiscop, dl. Necula, dl. Dănăilă, dl. Mihăilescu (să mă opresc la cei din Tecuci...) stau liniştiţi ca nu cumva să vă supăraţi. Nu am să mai fac acest lucru vreodata. Promit că nu am să-i mai cert pe istoricii tecuceni, pentru că nu îmi stă în caracter. Imi place cum daţi un înţeles propriu exprimărilor autorilor. După ce „i-am certat” pe tecuceni, trec la „acuzaţii” asupra unui ieşean, D. Ciurea. Nu am nimic cu dl. Ciurea, tot respectul, asta insinuaţi dvoastră sau nu-mi permiteţi să mă aliez altor opinii, cum este cea a istoricul Giurescu, care scria că „în Moldova, constatăm, în afară de hotarele târgurilor, şi „ocoalele” lor. Prin acest termen se înţelegeau un număr de sate dimprejurul fiecărui târg, care depindeau de acesta sub raportul administrativ, erau sub ascultarea lui, (Giurescu, Istoria Romanilor, vol. 2, p. 325) şi a lui M. Costăchescu, membru corespondent al Academiei (nu mai fac trimiterea, rugaţi-l pe dl. Bradea să o facă). Dar dacă vă mulţumeşte, eu pot renunţa repede la aceste opinii şi să le îmbrăţişez pe ale dvoastră, mai ales că aţi inserat şi o listă cu lucrările în care aţi abordat acest subiect (văd că aţi trecut şi un material intitulat „Marginalii la lucrări legate de istoria Tecuciului”. Mă bucur că aţi trecut acest studiu publicat în 2009, dar dacă era să fim corecţi, domnilor Sion şi Bradea, acele gânduri trebuiau spuse autorilor Monografiei oraşului Tecuci, atunci când vi s-a cerut ajutorul, mai ales că vi s-a făcut onoarea, nu degeaba, de a fi trecuţi intre consultanti, doar dl. Sion, dl. Bradea va fi trecut la următoarea monografie, aşa cum observăm la pagina 3). Dar nu m-aţi învăţat aşa..... Ca să revin la dl. Ciurea, nu trebuie să uităm rândul următor: „în Moldova, ţinuturile s-au constituit treptat, de la sfârşitul secolului XIV şi începutul secolului XV şi au fost organizate în funcţii de oraşe, curţi domneşti, şi cursurile gârlelor” (D. Ciurea, Organizarea administrativă...., p. 155). Apoi, domnule Bradea, ţinuturile nu au apărut de nicăieri deodată, ci au evoluat din alte forme administrative existente în secolele XII, XIII, XIV. Roagă-l pe dl. Sion să-ţi împrumute cărţile de istorie, pe care dl. Sion le citează, din păcate nu aici, pentru a înţelege ce înseamnă evoluţia unui ţinut. Dl. Bradea, sper că nu aţi pierdut firul. Pentru dl. Sion, cred cu tărie că aveţi pixul în mână, pentru corectură. Dar mai uitaţi-vă şi la emanaţiile elevului Bradea sau el nu trezeşte interes, pentru că nu a scris ceva care să poată fi considerat studiu istoric sau cercetare (aşa îmi spuneaţi: „tu faci cercetare”. Gata ! Nu o mai fac. Haideţi să-l lăsăm pe dl. Bradea să facă cercetare). Continuând pe firul textului, consideraţi „extrem de periculos” că utilizez, pentru a broda teoria mea mistificatoare, pe M. Costăchescu. Gata. Nu o mai fac. Ii las pe alţii să „brodeze, croşeteze”, iar eu mă retrag şi astept semnalul dvoastră, la cine să apelez şi când să apelez. Spre final, în partea de jos a materialului, aţi publicat întreg documentul sub tălmăcirea „celui mai mare istoric tecucean”, desigur Papadopol-Calimah. Dar să ştiţi că am avut o deziluzie, avand in vedere ca toţi istoricii consacraţi, inclusiv Ciurea, îl contestă pe Calimah în unele privinţe, poate într-un fel şi dl. Bradea face acelaşi lucru, si mai ales pentru ca eu am crezut că „cel mai mare istoric tecucean” este dl. Sion. Domn’ profesor? Mă auziţi? Nu trebuie să faceţi ceea ce aţi făcut în trecut, şi acum cu mine, pentru a fi consacrat. Dvoastră aveţi locul dvoastră în istoriografie, nu trebuie să spun eu lucru ăsta. Nu trebuie să afirm eu că sunteţi un profesionist, după o viaţă dedicată istoriei. O spun alţii, iar între ei sunt şi eu. Nu veniţi să loviţi în toată lumea, aici incluzând foştii dvoastră elevii, elevi care au învăţat de la dvoastră, şi nu la şcoală, ci pe veranda casei, pentru a stabili o ierahie. In istorie nu vorbim de acest lucru, ci doar de adevăr istoric, care în momentul de faţă este doar discurs, şi, vrem sau nu vrem, aşa rămâne: un discurs care poate fi perfectibil. Asta să-l învăţaţi pe dl. Bradea. Nu-i povestiţi de elevul Parascan, că nu înţelege. El nu vine din lumea noastră, nu mă refer la istorici consacraţi sau în devenire, ci mă refer la „lumea” noastră, aici şi dincolo. Mai ieri mă plimbaţi prin anumite locuri şi îmi spuneaţi cum şi ce să fie.....Domnule profesor, aţi făcut deliciul presei tecucene ani de-a rândul cu polemici. Eu le-am urmărit cu interes, şi nu la Bibliotecă, ci pe verandă la dvoastră, gata de tipar. Ne-am amuzat de multe lucruri. Dacă consideraţi că noi doi, elev şi profesor, trebuie să încântăm cititorii şi noii mei prieteni cu poveştile noastre, ştiu că aveţi multe de spus. Dacă o faceţi, să o faceţi din postura de profesor, acel profesor care mă chema pe verandă să mă înveţe istorie. Din acest punct de vedere, semănaţi tare mult cu Iorga: nici el nu lăsa pe nimeni să-i calce pe urme. Să fiţi sănătos! N.B. Aţi trimis un material prin dl. Savitescu, la Muzeu, despre un profesor tecucean. Nu l-am publicat. Sper că nu vă deranjează. Dacă insistaţi, îl putem „lovi” şi pe acesta. Apoi, după ce „creşte” Bradea, sper să o facă frumos, ne „vom ocupa” şi de el, tot aşa la obiect şi cu aparat critic. Nu mai spuneţi că am criticat istoricii tecuceni, nu e frumos si nici adevarat. In plus, actualii dvoastra elevi, formaţi din păcate tot pe verandă, dar la altă vârstă şi într-un alt registru intelectual, vor prelua mot-a-mot asemenea informatii ca fiind reale, ca apoi, cine ştie oare, unii sau alţii să ma acuze prin presa on-line de tot felul de lucruri stupide, că nu vin la muncă, că sunt cum sunt, că semnez nu ştiu pe unde actele instituţiei, dar mai ales că „a-ţi uitat de noi”. Mai trebuie să explic de ce l-am uitat pe respectivul ?