joi, 19 decembrie 2013

Sindromul „istoricist”

               Domnule Bradea, Domnule Sion, mă bucur foarte mult pentru postarea dvoastră Targul Tecuciului in anul 1839, pe blogul Tecuci colt de rai. Sincer, am crezut că veniţi cu o replică la ceea ce am scris eu, dar văd că veniţi cu postări puerile. Partea bună este că aţi renunţat la inepţiile din articolul „Joacă de-a istoria” (nu doar copiii se joacă, şi bătrânii o fac de multe ori), partea rea, domn’ Bradea, este că implicându-l pe dl Sion în povestea asta, sau mai degrabă se implică el singur, iese la iveală, pe lângă latura de profesionist, caracterul şi imaginea unui om cam gelos. Da, gelos, nu mă refer la „aventuri”, ci la o muncă susţinută cândva de domnul profesor. Haideţi să clarificăm. Documentul aparţine dlui Sion. Dar acum, o copie a acestui document se află în posesia mea datorită faptului că dl. Sion însuşi mi-a oferit-o. In „Argument”, vezi pagina 7 din volumul „Tecuciul în secolul al XIX-lea. Medicii oraşului şi evoluţia primului spital local”, eu am scris că „ne-au fost de un real ajutor, în munca de cercetare, profesorii..., Ion T. Sion.....Mulţumiri lor şi tuturor celor care m-au încurajat, înţeles şi susţinut”. Dar pentru dl. Sion nu a fost suficient....... Bradea, citeşte-i şi domnului Sion pagina respectivă. Domn’ Bradea, aşa cum dvoastră aveţi de la dl. Sion documente în chirilică, la care dvoastră vă uitaţi surprins (are românu’ o vorbă tare frumoasă „ca mâţa în calendar”), aşa mi-a dat şi mie domn’ profesor copia respectivă. Iniţial, am vrut să o transform (copia, îţi este clar, da?) într-un tablou, să o pun în ramă, şi să mă uit la ea toată ziua. Apoi, am decis să o public. Aşa cum ai făcut dumneata pe blog, dar diferenţa dintre mine şi domniile voastre este următoarea: eu am valorificat acest document într-un studiu dedicat oraşului Tecuci, l-am interpretat şi l-am folosit într-un anumit context, pentru a susţine o idee, iar Bradea, dupa ce a primit si el o copie de la dl. Sion, doar l-a publicat sub titlul „Târgul Tecuciului în anul 1839”. Imi pare rău că trebuie să o spun, dar nu ai înţeles nimic. Acolo nu este vorba de târgul Tecuci, ci de un act de vânzare-cumpărare al lui Tudoran Cincu. Mă mir că domn’ profesor nu te-a tras de ureche....

miercuri, 18 decembrie 2013

De unde atâta venin? (o replica)

             Pe blogul „Tecuci-colt de rai”, la adresa http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/12/joaca-de-istoria-tecuciului.html, citesc un articol intitulat „Joaca de-a istoria Tecuciului”. Semnat Bradea Daniel, articolul, de fapt scris de dl. Ion T. Sion, analizează o expunerea de a mea privitoare la atestarea documentară a oraşului Tecuci („Tecuci-578 ani de la atestarea documentară”, publicat în ziarul Tecuceanul, nr. 5 septembrie 2013). Cu ce să încep? Despre dl. Bradea nu pot să vorbesc (nu ştiu ce să spun....să facă rugăciuni zilnice ca nu cumva site-ul digitool.dc.bmms.ro:8881/R‎ Dacoromanica-Biblioteca digitală a Bucureştilor să intre în mentenanţă, şi să nu aibă şi el de unde copia texte pentru blog). Atât. Mai multe sunt de spus despre articol şi afirmaţiile vehiculate aici. Ca să fiu corect, aşa am fost învăţat (să fiu corect şi să scriu istoria pe baza de documente), am să folosesc numele dlui Bradea, adică al celui care şi-a asumat responsabilitatea celor scrise. Deci, dl. Bradea, cu studii de profil, mai puţin cele istorice, susţine că nu am interpretat corect un document. Nu ştiu unde a lucrat dl. Bradea, poate în pauzele de masă asta se făcea la fabrica respectivă: analiză pe text istoric. După ce precizează că vin de la Umbrăreşti (parcă vorbim de un descălecat, desigur, al doilea; nu ştiu daca dl. Bradea ştie cine a venit primul de la Umbrăreşti) şi că „refuz să iau în seamă opiniile exprimate de istorici”, mă acuză că fac afirmaţii lipsite de orice adevăr istoric. Sună a polemică cu iz de anii’ 90, când un tecucean a scris o carte despre Tecuci, iar dl. Sion a replicat că e bună ca limbaj, dar mai trebuia ceva (expresia îmi aparţine; este vorba despre cartea dlui Dan Mihailescu). Apoi, cu adevărată rigoare de istoric obişnuit cu documentul, dl. Bradea trece la analiza pe text, aducându-mi aminte, indirect, de sofismele şi critica „raţiunii pure” administrate de către dl. Sion unora sau altora de prin târguşorul nostru. Numai că aici, dl. Bradea, acum nu vorbesc cu mata, nu prea merge.....Analiza gen „hrisovul a fost scris de un grămătic din Suceava, pe nume Iacuş”, după ce eu am afirmat că „hrisovul este scris de Iliaş”, merge la de-al de domnu’ Bradea, nu la mine, pentru că este clar că Iliaş „a scris” lui Vladislav, să nu scoateţi din context acest lucru, şi nu Iacuş „i-a scris” regelui polon. A, că Iacuş a redactat documentul, act emis de la Suceava, este altceva, dar nu Iacuş îi povesteşte ce se întâmplă în Moldova, ci Iliaş (rugaţi-l pe dl. Bradea să mai citească documentul, „Iliaş scrie lui Vladislav”, vezi Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Stefan cel mare, vol. 2, p. 681). Haideţi să revenim la text, al dvoastră, pentru că văd că nu vă place că am scris că „pecetea îi aparţine fratelui Stefan”. Rugaţi-l pe dl. Bradea să vă deschidă din citata carte la pagina 683, în partea de jos, unde uşor să citeşte, dar pentru dl. Bradea daţi-mi voie să-i spun eu : „peciată Io Stefana voevodă gospodară zemli Moldavscoi”.