sâmbătă, 7 septembrie 2013

Tecuci-578 ani de la atestarea documentară

Primul istoric al acestui oraş, o personalitate politică şi culturală a României moderne, academicianul Alexandru Papadopol Calimah, avea să precizeze în „Scrisoare despre Tecuciu” că prima atestare a oraşului Tecuci este în strânsă legătură cu Iancu Rostislavici şi dominaţia sa în partea de sud Moldovei din preajma anului 1134. În timp, istoricii au demonstrat că atât „personajul”, cât şi anul amintit, nu au susţinere documentară atunci când vorbim despre trecutul Tecuciului, „Diploma bârlădeană”, documentul care invocă existenţa oraşului nostru în secolul al XII-lea,  fiind un fals gândit cu dibăcie de marele filolog B.P. Haşdeu pentru a demonstra vechimea unor aşezări precum Bârlad, Tecuci sau Galaţi.
Mai aproape de realitate, atunci când vorbim despre prima atestare a oraşului Tecuci, se situează documentul de la 1 septembrie 1435, act trimis de Iliaş, fiul lui Alexandru cel Bun şi domnitor al Moldovei, lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei şi Domnitor al multor ţări”. Interesant ni se pare un amănunt mai puţin luat în consideraţie de istorici: chiar dacă hrisovul este scris de către Iliaş, pecetea îi aparţine fratelui acestuia, Stefan. Situaţia este elocventă pentru Moldova acelor timpuri, când cei doi fraţi se certau şi îşi împărţeau ţara ca pe o moşie. De fapt, despre acest lucru dau de veste cei doi: că s-au împăcat şi s-au înţeles asupra posesiunilor, Iliaş stăpânind în partea de nord a ţării, iar Stefan, partea de sud. Documentul, publicat de istoricul Mihai Costăchescu în volumul „Documente moldoveneşti înainte de Stefan cel Mare”, este unul preţios pentru Tecuci, deoarece acum se precizează că Stefan, fratele lui Iliaş, avea să domnească peste „…oraşul Vaslui şi ocolul ce ascultă de acest oraş, şi ţinutul de la Tutova şi târgul Bârladului, cu tot ocolul, şi morile Covurluiului şi oraşul Tecuciu, cu tot ocolul, şi Oltenii…”.
Nu toate documentele istorice produc controverse, dar dacă ne referim la acesta trebuie să ştim că specialiştii nu s-au pus de acord cu privire la definirea termenului ocol, aşa cum este el înţeles pentru realităţile administrative ale secolului al XV-lea. Miza este importantă. Dacă în ceea ce priveşte atestarea documentară a oraşului nu avem absolut deloc dubii, se ridică un semn de întrebare privitor şi la atestarea ţinutului: cel care a scris actul a găsit de cuviinţă să folosească cuvântul ocol pentru a desemna o organizare administrativ-teritorială cunoscută şi cu numele de ţinut ?  Editorul, într-o notă de subsol, ne spune că da, „ocolul nu e sigur; poate fi şi ţinutul”. Misterul se adânceşte când urmărim rândurile scrise în slavă, şi observăm că însuşi traducătorul şi editorul actului a folosit doi termeni diferiţi pentru ţinut şi ocol,  înţelegând prin „derjavu”, „ţinut”, iar prin „volostiiu”, ocol. De aici, de la aceste interpretări privitoare la sensul termenilor ocol şi ţinut, polemica. Istoricii tecuceni nu au insistat asupra acestui amănunt, asimilând ideile lui Dumitru Ciurea, care preciza în „Organizarea administrativă a Moldovei”, oprindu-se exact la documentul de la 1 septembrie 1435, că „derjavu” şi „volostiiu” sunt sinonimi..…Urmând această direcţie, 1435 înseamnă atestarea oraşului şi a „ocolului”, adică şi a ţinutului Tecuci. Din păcate, istoricul ieşean nu aduce mărturii palpabile pentru ceea ce afirmă. Foarte bine se poate considera, şi tot fără prea multe dovezi, că de fapt 1435 înseamnă doar atestarea oraşului Tecuci, iar dacă urmărim cu atenţie documentul, care aminteşte de „ţinutul de la Tutova şi târgul Bârladului”, adică ţinutul şi reşedinţa lui, şi nu doar Bârladul cu ocolul, ca în cazul Tecuciului, putem considera mai îndreptăţită această ipoteză. Noi credem cu tărie că scrisoarea lui Iliaş face referire doar la oraşul Tecuci şi la ocolul său, nu la întreg ţinutul. Pentru ţinut, ca primă mărturie documentară, avem un alt an, tot din timpul domniei celor doi fraţi. Există şi o parte bună. Dacă Tecuciul îşi avea „ocolul” său, adică un anumit număr de sate aflate în dependenţă administrativă faţă de el, acest lucru înseamnă că oraşul nostru este mult mai vechi decât 1435. Chiar dacă am avut o istoriografie locală prolifică, cu istorici apreciaţi pentru acribia lor, încă nu am putut lămuri problemele ridicate de hotarele ocolului şi oraşului Tecuci pentru perioada medievală. Cert este că la 1435 începe, din punct de vedere documentar, istoria localităţii noastre, o „poveste” plină de domnitori, boieri, personalităţi politice sau culturale, evenimente dramatice, dar şi fericite, pe scurt dovada prin care oraşul Tecuci şi-a câştigat locul între comunităţile care au contribuit la  „scrierea” istoriei românilor.
Sursa foto: en.wikipedia.org.