sâmbătă, 29 iunie 2013

Un document privitor la învăţământul rural tecucean (fragment)

.............................................................................................................................................
Aici, în anul 1861, Alexandru Papadopol-Calimachi, academician şi om politic, „a fondat cu cheltuiala” proprie o şcoală „pentru copiii poporului acestui judeţ”. Scriitorul Ion Necula a publicat „amintirile” lui Alexandru Papadopol referitoare la înfiinţarea şcolii în „Uricar la poarta Moldovei de Jos”, vol. I, Editura Grapho Press, 2009, pp. 84-91. După episodul Stănişeşti, unde şcoala nu a fost scutită de probleme, posibil să fi funcţionat doar pentru o perioada scurtă, următoarele ştiri le avem dintr-un „Stat de primire a Invăţătoriloru comuniloru rurale din Tecuciu”. Documentul, adăpostit în fondurile Arhivei Naţionale-Serviciul Judeţean Galaţi, este foarte valoros, deoarece lămureşte câteva aspecte ale începutului învăţământului rural tecucean. Statul de plata prezintă: numele învăţătorului, „numirea comunei”, data „ordiniloru de orânduire”, timpul servit, salariile pe „timpulu ce se cuvine”, taxa de pensie, iconomii, salariile „ce se cuvin a să răspunde”, semnăturile de primire. Dincolo de numele primilor învăţători tecuceni, interesează şi câştigul lunar, care nu depăşea 300 de lei, din care se oprea 10% taxa de pensionare. Prezentăm cele mai importante informaţii furnizate de acest document, lista primilor învăţători ţinutali, nu înainte de a menţiona că judeţul Tecuci era împărţit administrativ, în momentul eliberării actului, în: plasa (ocolul) Nicoreşti, plasa Zeletin, plasa Bârladului, plasa Berheci.
 
Plasa Nicoreşti, Ion Frâncu, la şcoala din Coasta Lupii, numit pe 29 aprilie 1865; Grigorie Similachi, la şcoala din Poiana, numit pe 30 octombrie 1865, pr. Gheorghe Simionescu, la şcoala din Tepu de Jos, numit pe 29 aprilie 1865, Stefan Ţuchel, la şcoala din Târgul Nicoreşti, numit pe data de 28 octombrie 1864, Toma Dimitrescu, la şcoala din Visureşti, numit pe data de 8 decembrie 1864, pr. Ion Ariton, la şcoala din Cosmeşti, numit pe data de 24 decembrie 1864.
Plasa Zeletin, pr. Nicolai Berdan, la şcoala din Glăvăneşti, numit la data de 8 decembrie 1864, pr. Nicolai Bucur, la şcoala din Târgul Podul Turcului, numit la data de 8 decembrie 1864, Simion Enegariu, la şcoala din Coloneşti, numit la data de 8 decembrie 1864, Dimitrie Spiridon, la şcoala din Răchitoasa, numit la data de 28 decembrie 1864, Constantin Istrati, la şcoala din Valea Rea, numit la data de 18 mai 1865, Alicsandru Stefănescu, la şcoala din Onceştii Noi, numit la data de 25 aprilie 1861, Ion Gafton, la şcoala din Nărteşti, numit la data de 30 octombrie 1865.
Plasa Bârladului, Nicolai Dimitrescu, la şcoala din Buceşti, numit la data de 8 decembrie 1864, pr. Teodor Jalbă, la şcoala din Corod, numit la data de 8 decembrie 1864, Teodor Ionescu, la şcoala din Matca, numit la data de 8 decembrie 1864, pr. Ilie Călugăreanu, la şcoala din Umbrăreşti, numit la data de 8 decembrie 1864, Ion Costăchescu, la şcoala din Tigăneşti, numit la data de 8 decembrie 1864, Ion Stroe, la şcoala din Lieşti, numit la data de 29 aprilie 1865, Gheorghe Rarinca, la şcoala din Vultureni, numit la data de 30 octombrie 1865, Constantin Scarlat, la şcoala din Torceşti, numit la data de 30 octombrie 1865.
Plasa Berheciu, Dimitrie Lăzărescu, la şcoala din Filipeni, numit la data de 30 octombrie 1865.
Cu asemenea nume a început învăţământul rural tecucean. Atunci când vorbim despre evoluţia învăţământului în mediul rural, trebuie să conştientizăm că înfiinţarea şcolilor s-a datorat în cea mai mare parte „Legii asupra instrucţiunii publice”, act promulgat pe data de 25 noiembrie 1864. Această lege, care va sta la baza modernizării învăţământului românesc, promova principii precum: obligativitatea, gratuitatea şi egalitatea sexelor la învăţătură, înfiinţarea învăţământului tehnic, împărţirea corpului profesoral în patru categorii, primul fiind cel al învăţătorilor pentru şcolile săteşti ş.a. Nu omitem eforturile sătenilor sau a diferiţilor boieri, dar şcoala tecuceană de durată stă sub semnul iniţiativelor statutului român.
Integral în Tecuciul literar şi artistic, nr. 34, p. 14.