joi, 19 decembrie 2013

Sindromul „istoricist”

               Domnule Bradea, Domnule Sion, mă bucur foarte mult pentru postarea dvoastră Targul Tecuciului in anul 1839, pe blogul Tecuci colt de rai. Sincer, am crezut că veniţi cu o replică la ceea ce am scris eu, dar văd că veniţi cu postări puerile. Partea bună este că aţi renunţat la inepţiile din articolul „Joacă de-a istoria” (nu doar copiii se joacă, şi bătrânii o fac de multe ori), partea rea, domn’ Bradea, este că implicându-l pe dl Sion în povestea asta, sau mai degrabă se implică el singur, iese la iveală, pe lângă latura de profesionist, caracterul şi imaginea unui om cam gelos. Da, gelos, nu mă refer la „aventuri”, ci la o muncă susţinută cândva de domnul profesor. Haideţi să clarificăm. Documentul aparţine dlui Sion. Dar acum, o copie a acestui document se află în posesia mea datorită faptului că dl. Sion însuşi mi-a oferit-o. In „Argument”, vezi pagina 7 din volumul „Tecuciul în secolul al XIX-lea. Medicii oraşului şi evoluţia primului spital local”, eu am scris că „ne-au fost de un real ajutor, în munca de cercetare, profesorii..., Ion T. Sion.....Mulţumiri lor şi tuturor celor care m-au încurajat, înţeles şi susţinut”. Dar pentru dl. Sion nu a fost suficient....... Bradea, citeşte-i şi domnului Sion pagina respectivă. Domn’ Bradea, aşa cum dvoastră aveţi de la dl. Sion documente în chirilică, la care dvoastră vă uitaţi surprins (are românu’ o vorbă tare frumoasă „ca mâţa în calendar”), aşa mi-a dat şi mie domn’ profesor copia respectivă. Iniţial, am vrut să o transform (copia, îţi este clar, da?) într-un tablou, să o pun în ramă, şi să mă uit la ea toată ziua. Apoi, am decis să o public. Aşa cum ai făcut dumneata pe blog, dar diferenţa dintre mine şi domniile voastre este următoarea: eu am valorificat acest document într-un studiu dedicat oraşului Tecuci, l-am interpretat şi l-am folosit într-un anumit context, pentru a susţine o idee, iar Bradea, dupa ce a primit si el o copie de la dl. Sion, doar l-a publicat sub titlul „Târgul Tecuciului în anul 1839”. Imi pare rău că trebuie să o spun, dar nu ai înţeles nimic. Acolo nu este vorba de târgul Tecuci, ci de un act de vânzare-cumpărare al lui Tudoran Cincu. Mă mir că domn’ profesor nu te-a tras de ureche....

miercuri, 18 decembrie 2013

De unde atâta venin? (o replica)

             Pe blogul „Tecuci-colt de rai”, la adresa http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/12/joaca-de-istoria-tecuciului.html, citesc un articol intitulat „Joaca de-a istoria Tecuciului”. Semnat Bradea Daniel, articolul, de fapt scris de dl. Ion T. Sion, analizează o expunerea de a mea privitoare la atestarea documentară a oraşului Tecuci („Tecuci-578 ani de la atestarea documentară”, publicat în ziarul Tecuceanul, nr. 5 septembrie 2013). Cu ce să încep? Despre dl. Bradea nu pot să vorbesc (nu ştiu ce să spun....să facă rugăciuni zilnice ca nu cumva site-ul digitool.dc.bmms.ro:8881/R‎ Dacoromanica-Biblioteca digitală a Bucureştilor să intre în mentenanţă, şi să nu aibă şi el de unde copia texte pentru blog). Atât. Mai multe sunt de spus despre articol şi afirmaţiile vehiculate aici. Ca să fiu corect, aşa am fost învăţat (să fiu corect şi să scriu istoria pe baza de documente), am să folosesc numele dlui Bradea, adică al celui care şi-a asumat responsabilitatea celor scrise. Deci, dl. Bradea, cu studii de profil, mai puţin cele istorice, susţine că nu am interpretat corect un document. Nu ştiu unde a lucrat dl. Bradea, poate în pauzele de masă asta se făcea la fabrica respectivă: analiză pe text istoric. După ce precizează că vin de la Umbrăreşti (parcă vorbim de un descălecat, desigur, al doilea; nu ştiu daca dl. Bradea ştie cine a venit primul de la Umbrăreşti) şi că „refuz să iau în seamă opiniile exprimate de istorici”, mă acuză că fac afirmaţii lipsite de orice adevăr istoric. Sună a polemică cu iz de anii’ 90, când un tecucean a scris o carte despre Tecuci, iar dl. Sion a replicat că e bună ca limbaj, dar mai trebuia ceva (expresia îmi aparţine; este vorba despre cartea dlui Dan Mihailescu). Apoi, cu adevărată rigoare de istoric obişnuit cu documentul, dl. Bradea trece la analiza pe text, aducându-mi aminte, indirect, de sofismele şi critica „raţiunii pure” administrate de către dl. Sion unora sau altora de prin târguşorul nostru. Numai că aici, dl. Bradea, acum nu vorbesc cu mata, nu prea merge.....Analiza gen „hrisovul a fost scris de un grămătic din Suceava, pe nume Iacuş”, după ce eu am afirmat că „hrisovul este scris de Iliaş”, merge la de-al de domnu’ Bradea, nu la mine, pentru că este clar că Iliaş „a scris” lui Vladislav, să nu scoateţi din context acest lucru, şi nu Iacuş „i-a scris” regelui polon. A, că Iacuş a redactat documentul, act emis de la Suceava, este altceva, dar nu Iacuş îi povesteşte ce se întâmplă în Moldova, ci Iliaş (rugaţi-l pe dl. Bradea să mai citească documentul, „Iliaş scrie lui Vladislav”, vezi Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Stefan cel mare, vol. 2, p. 681). Haideţi să revenim la text, al dvoastră, pentru că văd că nu vă place că am scris că „pecetea îi aparţine fratelui Stefan”. Rugaţi-l pe dl. Bradea să vă deschidă din citata carte la pagina 683, în partea de jos, unde uşor să citeşte, dar pentru dl. Bradea daţi-mi voie să-i spun eu : „peciată Io Stefana voevodă gospodară zemli Moldavscoi”.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Portrete tecucene (IX)


Mihai Berza, 1907-1978, istoric, academician. Cu studii de specialitate la Iaşi, Roma şi Paris, Mihai Berza a fost un reputat medievist, dar şi un apreciat profesor al Facultăţii de Istorie din Bucureşti. Director al Institutului de Studii Sud-Est Europene, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine şi membru în mai multe organisme internaţionale de profil, Mihai Berza este unul dintre cei mai importanţi istorici români din perioada anilor 1946-1975, opera sa cuprinzând studii de istorie medievală românească şi universală.

„Muzeul la tine în şcoală”

             Proiectul „Muzeul la tine în şcoală”, iniţiat şi coordonat de către Muzeul Mixt Tecuci, are ca obiectiv principal promovarea istoriei locale (tradiţii, valori, identităţi) şi stimularea şi întreţinerea interesului elevilor pentru trecutul comunităţii din care fac parte. Prima activitate din cadrul acestui proiect s-a desfăşurat în colaborare cu Scoala „Gabriel Drăgan” din Nicoreşti. Opţiunea Muzeului pentru acest prim parteneriat a fost motivată şi de faptul că pe data de 21 septembrie 2013 se vor sărbătorii Zilele Europene ale Patrimoniului, aniversare dedicată în acest an „patromoniului cultural-oglindă a pomiculturii şi viticulturii”. Evenimentul, organizat într-o clasă a Scolii „Gabriel Drăgan” din Nicoreşti, a fost onorat de prezenţa oficialităţilor din localitate, elevilor şi a profesorilor şcolii.



miercuri, 18 septembrie 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii ? (VIII)

„Satul Şărbăneşti şi Lieşti”

121- toată suma caselor
20 - scădere rufeturile, însă:
1 vătăman
4 văduve
4 slugi
4 nevolnici
6 popi, diaconi
1 volintiriu
101- rămân birnici

Anume birnicii

1.      Neculai Gurău, ce au fost scutelnic a dumisale stolnicului Costandachi
2.      Trandafir sân Gurău, tij
3.      Ion Trandafir, tij
4.      Năstasâi Ciorâţă, tij
5.      Andoni Ciorâţă, tij
6.      Costandin Ciorâţă, tij
7.      Toader Ciorâţă, tij
8.      Lupul Ghintuială, tij
9.      Gheorghiţă Gurău, tij
10.   Gheorgiţă, tăbăcar

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Tecuci-578 ani de la atestarea documentară

Primul istoric al acestui oraş, o personalitate politică şi culturală a României moderne, academicianul Alexandru Papadopol Calimah, avea să precizeze în „Scrisoare despre Tecuciu” că prima atestare a oraşului Tecuci este în strânsă legătură cu Iancu Rostislavici şi dominaţia sa în partea de sud Moldovei din preajma anului 1134. În timp, istoricii au demonstrat că atât „personajul”, cât şi anul amintit, nu au susţinere documentară atunci când vorbim despre trecutul Tecuciului, „Diploma bârlădeană”, documentul care invocă existenţa oraşului nostru în secolul al XII-lea,  fiind un fals gândit cu dibăcie de marele filolog B.P. Haşdeu pentru a demonstra vechimea unor aşezări precum Bârlad, Tecuci sau Galaţi.
Mai aproape de realitate, atunci când vorbim despre prima atestare a oraşului Tecuci, se situează documentul de la 1 septembrie 1435, act trimis de Iliaş, fiul lui Alexandru cel Bun şi domnitor al Moldovei, lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei şi Domnitor al multor ţări”. Interesant ni se pare un amănunt mai puţin luat în consideraţie de istorici: chiar dacă hrisovul este scris de către Iliaş, pecetea îi aparţine fratelui acestuia, Stefan. Situaţia este elocventă pentru Moldova acelor timpuri, când cei doi fraţi se certau şi îşi împărţeau ţara ca pe o moşie. De fapt, despre acest lucru dau de veste cei doi: că s-au împăcat şi s-au înţeles asupra posesiunilor, Iliaş stăpânind în partea de nord a ţării, iar Stefan, partea de sud. Documentul, publicat de istoricul Mihai Costăchescu în volumul „Documente moldoveneşti înainte de Stefan cel Mare”, este unul preţios pentru Tecuci, deoarece acum se precizează că Stefan, fratele lui Iliaş, avea să domnească peste „…oraşul Vaslui şi ocolul ce ascultă de acest oraş, şi ţinutul de la Tutova şi târgul Bârladului, cu tot ocolul, şi morile Covurluiului şi oraşul Tecuciu, cu tot ocolul, şi Oltenii…”.

marți, 27 august 2013

578 ani de la prima atestare a Tecuciului

Cu ocazia împlinirii a 578 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Tecuci, Muzeul Mixt Tecuci şi Protoieria Tecuci organizează „Colocviul de istorie locala”, ediţia I, cu tema „Satul ţinutului Tecuci-istorie, cultură, spiritualitate”. In cadrul acestui colocviu vor susţine comunicări: pr. Eugen Drăgoi - „Noi mărturii despre biserica domnească din Nicoreşti”, pr. Gabot Titi - „Contribuţii la istoria satului Lieşti în secolul al XIX-lea”, prof. Doru Parascan - prezentarea şi lansarea volumului „Monografia bisericii Sf. Nicolae din Corod”, autor pr. Ion Ariton, prof. Mihai Pohrib - „Costache Pintilie şi tentativa unei monografii a localităţii Matca”, pr. Vasile Ionel - „Noi mărturii privitoare la istoria satului Iveşti”.
            Evenimentul se va desfăşura marţi, 3 septembrie 2013, începând cu ora 18.00, în „Sala Mare” a Protoieriei din Tecuci.

luni, 19 august 2013

Portrete tecucene (VIII)

Calistrat Hogaş, 1847-1917, profesor, scriitor. Născut şi crescut la Tecuci, în familia protopopului Gheorghe Dimitriu, Calistrat Hogaş a fost profesor în oraşe precum Piatra-Neamţ, Tecuci, Iaşi, Alexandria. Mare iubitor de viaţă şi natură, Hogaş lasă rânduri memorabile despre „personajele” şi personalităţile societăţii tecucene de la jumătatea secolului al XIX-lea. Casa în care a locuit pentru o scurtă perioadă, astăzi proprietate privată, poate fi văzută pe strada Siretului nr. 8. Foto: Calistrat Hogaş, rândul al doilea, pe scaun, alături de foştii colegi de la Academia Mihăileană.

vineri, 9 august 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii ? (VII)

Satul Buceşti

102 - toată suma caselor
25 - scădere rufeturile, însă:
1 vornic
5 nevolnici
2 străini
7 văduve
4 lumânărari isprăvniceşti
2 popi
2 călăraşi căpităneşti
1 vătăman
1 ruptaş
77 - rămân birnici

Anume birnicii

1.         1.      Gheorghiţă Brehoiu
2.      Vasâlachi Anton
3.      Toader  Petică
4.      Stancul brat lui
5.      Lazăr brat lor
6.      Macsân Maroş

miercuri, 7 august 2013

O atestare - clădirea Muzeului

Citesc pe http://www.galati.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=320, site-ul Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, despre clădirea care găzduieşte Muzeul Mixt Tecuci, imobil ce poartă numele donatorului, Teodor Cincu, că ar fi fost „proiectată şi construită în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea de un arhitect de origine italiană a cărui nume a rămas necunoscut”. Nu este prima menţiune eronată faţă de „atestarea” acestei clădiri, şi probabil nu va fi nici ultima…..Cert este că nu se ştie cu exactitate când anume a fost ridicată „casa Teodor Cincu”, ipotezele vehiculate în diferite acte, mai mult sau mai puţin oficiale, fiind împărţite între sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Dacă precizăm că imobilul în cauza este menţionat şi în testamentul lui Anton Cincu, putem concluziona, pentru moment, că specialiştii Direcţiei judeţene au dreptate, anul în care s-a scris actul fiind considerat ca reper de cei care şi-au asumat datarea.

duminică, 4 august 2013

Portrete tecucene (VII)

Alexe Alexinschi, 1899-1966, entomolog. Menţionat între personalităţile oraşului Iaşi, Alexe Alexinschi a trăit şi creat timp de 24 de ani în oraşul Tecuci. Apreciat profesor de biologie al Liceului „D.A. Sturza” (1928-1952), Alexinschi participă alături de profesorul Constantin Solomon şi Mihail Dimitriu la înfiinţarea muzeului din localitate. În semn de recunoaştere a muncii de cercetare, desfăşurată atât din Tecuci, cât şi din Iaşi, unele specii de fluturi au primit numele savantului.

Cosmeşti: 1646 sau 1647 ?

Am citit recent un studiu monografic despre satul Cosmeşti. Volumul, editat în anul 2009 prin contribuţia autorităţilor locale, pune în valoare trecutul, dar şi prezentul acestei aşezări, autorul insistând asupra unor teme precum influenţa mediului înconjurător asupra dezvoltării satului, primele mărturii istorice şi contribuţia localnicilor la desfăşurarea diferitelor evenimente istorice sau eforturile depuse în prezent pentru „integrarea comunei în procesul de modernizare şi urbanizare”. Cartea este „îmbibată” de documente, trimiteri la diferite studii şi experienţe personale ale autorului, ing. Mircea Zaharia, şi cred că onorează localitatea Cosmeşti. Ceea ce nu am înţeles eu, şi o spun fără ironie, este anul atestării documentare, dată deja preluată şi integrată în diferite acte emise de instituţii administrative sau de cultură.

sâmbătă, 27 iulie 2013

Portrete tecucene (VI)


Alexandru Papadopol Calimah, 1833-1898, istoric, om politic, academician. Nepot al domnitorului Scarlat Calimah, Alexandru Papadopol  a fost  ministru de externe, în timpul guvernării Creţulescu, şi ministru al cultelor şi instrucţiuni publice, în timpul guvernării Dimitrie Ghica. Casa în care a trăit a fost demolată în anii comunismului, dar tecucenii îi păstrează vie memoria prin amplasarea unui bust în Parcul Central şi denumirea unei străzi a oraşului.

 Anul naşterii este cel indicat de site-ul Academiei Române.
Sursa foto:https://ro.wikipedia.org

luni, 22 iulie 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii ? (VI)

Satul Furceni
ce au fost podari

49 - toată suma caselor
15 - scădere rufeturile, însă:
            1 vornic
            4 scutelnici boereşti
            1 diacon
            4 ţâgani
            5 văduve
34 - rămân birnici

Anume birnicii

1.      Alecsandru Dumitru
2.      Toader Dumitru
3.      Toader Buti, holtei cu mamă
4.      Chiriţă sân Ilii
5.      Gheorghii zăt Ion
6.      Toader Barbălată
7.      Ilii Nistor
8.      Dumitrachi sân Măriuţăi
9.      Negoiţă, holtei
10.   Ştefan Costăndoiu
11.   Carpu sân Cozma
12.   Toader, holteiu cu mamă

Elevi în perioada interbelică

sâmbătă, 13 iulie 2013

Portrete tecucene (V)

Gheorghe Petraşcu, 1872-1949, pictor. Cu studii de specialitate urmate la Bucureşti şi Paris, Petraşcu este considerat o personalitate de prim rang a picturii româneştii, fiind primul academican dintre artiştii plastici. Casa în care s-a născut şi a trăit o perioadă a vieţii sale se află situată în Tecuci, pe strada Costache Negri.  

sâmbătă, 6 iulie 2013

Portrete tecucene (IV)

Ion Petrovici, 1882-1972, scriitor, filosof, memorialist, om politic, ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Instrucţiunii Publice, ministru al Educaţiei Naţionale, ministru al Culturii Naţionale, profesor universitar, membru al Academiei Române. Considerat „ambasadorul spiritualităţii româneşti”, Ion Petrovici şi-a declarat permanent ataşamentul şi respectul faţă de locul natal. Casa în care a locuit există şi astăzi în Tecuci, fiind localizată pe str. 1 Decembrie 1918.  

Portrete tecucene (III)

Anton Cincu (1831-1894), primar, consilier local al oraşului Tecuci, deputat şi senator de Tecuci. Cunoscut tecucenilor ca filantrop, Anton Cincu a donat sute de hectare spitalului din Tecuci, bisericii „Sf. Ioan” şi municipalităţii. Principalul spital din localitate îi poartă numele, deoarece a fost construit cu banii donaţi de Anton Cincu.

joi, 4 iulie 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii ? (V)

Satul Cozmeştii

96 - toată suma caselor
18 - scădere rufeturile, însă:
1 vornic
2 popi
1sluga  boerească
2 ţâgani
1 strein
               5 nevolnici
               6 văduve
   78 -  rămân birnici (podari)
  
Anume  podari

1.      Toader Băltaga
2.      Costantin Iancul
3.      Gheorghii sân lui
4.      Ivan, căsapu
5.      Necula, muntian
6.      Iordachi, muntian
7.      Radu, pâslar, mocan
8.      Ion sân lui
9.      Miron sân Sava Dobândaş
10.   Costantin sân Sava
11.   Costantin Mustiaţă
12.   Ion, muntian

sâmbătă, 29 iunie 2013

Un document privitor la învăţământul rural tecucean (fragment)

.............................................................................................................................................
Aici, în anul 1861, Alexandru Papadopol-Calimachi, academician şi om politic, „a fondat cu cheltuiala” proprie o şcoală „pentru copiii poporului acestui judeţ”. Scriitorul Ion Necula a publicat „amintirile” lui Alexandru Papadopol referitoare la înfiinţarea şcolii în „Uricar la poarta Moldovei de Jos”, vol. I, Editura Grapho Press, 2009, pp. 84-91. După episodul Stănişeşti, unde şcoala nu a fost scutită de probleme, posibil să fi funcţionat doar pentru o perioada scurtă, următoarele ştiri le avem dintr-un „Stat de primire a Invăţătoriloru comuniloru rurale din Tecuciu”. Documentul, adăpostit în fondurile Arhivei Naţionale-Serviciul Judeţean Galaţi, este foarte valoros, deoarece lămureşte câteva aspecte ale începutului învăţământului rural tecucean. Statul de plata prezintă: numele învăţătorului, „numirea comunei”, data „ordiniloru de orânduire”, timpul servit, salariile pe „timpulu ce se cuvine”, taxa de pensie, iconomii, salariile „ce se cuvin a să răspunde”, semnăturile de primire. Dincolo de numele primilor învăţători tecuceni, interesează şi câştigul lunar, care nu depăşea 300 de lei, din care se oprea 10% taxa de pensionare. Prezentăm cele mai importante informaţii furnizate de acest document, lista primilor învăţători ţinutali, nu înainte de a menţiona că judeţul Tecuci era împărţit administrativ, în momentul eliberării actului, în: plasa (ocolul) Nicoreşti, plasa Zeletin, plasa Bârladului, plasa Berheci.

Portrete tecucene (II)



Natalia Negru (1882-1962), poetă, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români. A fost căsătorită cu Ştefan O. Iosif şi Dimitrie Anghel. Casa în care a locuit Natalia Negru există şi astăzi în Tecuci, fiind localizată pe str. George Coşbuc.

Portrete tecucene (I)



Dimitrie P. Anastasiu (1836-1900), prefect de Tecuci, deputat şi senator de Tecuci, Covurlui, Tutova.  „Paşa de Tecuci”, după cum îl numea presa timpului, a deţinut mai multe proprietăţi în Tecuci, Ţigăneşti, Călmăţui. Şi-a donat averea Academiei Române.

duminică, 23 iunie 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii ? (IV)

Satul Matca

38 - toată suma caselor
6 - scădere rufeturile, însă:
          1 popă
          3 nevolnici
          2 văduve
32 - călăraşi
32 - rămân birnici

Anume călăraşi

1.      Vasâlii Miron
2.      Răducan Donosâi
3.      Ion Hilimon
4.      Neculaiu Hilimon
5.      Vasâle, bărar
6.      Ioniţă, bărar
7.      Ioniţă Tofan
8.      Lupu, bărar
9.      Vasâlii, bărar
10.   Vasâli Lupoiul
11.   Ion Pohrib
12.   Apostol Taşcă

duminică, 16 iunie 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii? (III)

Satul Poiana

110 - toată suma caselor
28 - scădere rufeturile, însă:
            3 mazâli
            10 preuţi, diaconi
            6 văduve
            1 ţâgan
            1 chelar
3 nevolnici
            2 slugi
            1 vornic
            1 vătăman
82 - rămân birnici

Anume birnicii

1.      Toader Stahii, bejenar de 6 luni
2.      Apostol Candia, tij
3.      Andreiu zăt Costii, tij
4.      Toader Sârghii, tij
5.      Gheoghii, jâtar, tij
6.      Toderaşcu, tij
7.      Gheorghii Ariton, ce au fost  a dumisale paharnicului Costantin Păladi
8.      Toader Ariton, tij
9.      Marin, croitor
10.   Costantin Hula, tij
11.   Ioniţă a Straticăi, tij
12.   Stan Bontăş, tij

joi, 13 iunie 2013

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii? (II)

Satul Nicoreştii de Sus

158 - toată suma caselor
80 - scădere rufeturile, însă:
 18 chelari
 14 popi, diaconi
 7 văduve
 2 ţâgani
 1 vornic
 2 vătămani
 6 lumânărari isprăvniceşti
 8 nevolnici
 2 volintiri
 7 ruptaşi
 3 slugi boiereşti
 6 scutelnici
 4 holtei
78 - rămân birnici 

Anume birnicii

1.      Tudor, muntian, ce au fost a mănăstirii Dragomirnii
2.      Vasâlii zăt Neculaiu, tij
3.      Toader, vier, tij
4.      Enachi, muntian ce au fost scutelnic dumisale spătarului Ioniţă Canta
5.      Iordachi Liva, tij
6.      Costantin Guzgă, ce s-au răspuns copil în casă şi în izvod nu este
7.      Leon Brâuţ, bejenar venit de un an
8.      Toader Furcilă, bejenar de 6 luni
9.      Vasâli, ce au fost vier dumisale spătarului Costantin Sturzăi
10.   Ion Văsâicoş, tij
11.   Iordachi a Malaxii, tij
12.   Vasâli Limbă, ce au fost vier dumisale spătarului Ioniţă Cuzăi

Vrei să-ţi cunoşti strămoşii? (I)

Preocupaţi de colectarea cât mai exactă a obligaţiilor financiare şi alimentare, ofiţerii ruşi care răspundeau de administrarea Principatelor între 1769 şi 1774 au impus dregătorilor români întocmirea unor documente care să reliefeze situaţia demografică, etnică, socială sau profesională a populaţiei. Generalul Elmpt, în mâinile căruia s-a depus jurământul de credinţă al autorităţilor ecleziastice şi civile din Moldova, cerea în anul 1769 ştiri despre negoţul făcut de şi prin Moldova, informaţii despre obligaţiile faţă de turci, relaţiile dintre boieri şi ţărani, dările încasate de domn. La ordinul unui superior rus, feldmareşalul P.A. Rumianţev, comandantul trupelor ruseşti, generalul Rimski-Corsacov, „şeful „organelor administraţiei ruseşti din Moldova”, a realizat, în anul 1772, un recensământ al populaţiei. În anul 1774, recensământul a fost refăcut. Nu ştim exact care a fost cauza reluării acestui demers, dar putem intui încercările boierilor români de a înscrie în acte un număr mai mic de locuitori, în condiţiile în care această înregistrare, ca şi cea anterioară, avea drept scop fixarea unor obligaţii materiale pentru populaţia din Principate.

Istoria de lângă noi

Proiectul cultural „Istoria de lângă noi”, derulat de Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, în cadrul Programului educaţional, a ajuns la a şasea manifestare. Aceasta va fi organizată în colaborare cu Muzeul Mixt Tecuci, cu sprijinul Primăriei oraşului şi a Casei de Cultură din localitate.
Manifestarea se va desfăşura luni, 17 iunie 2013, ora 1100, la Casa de Cultură din Tecuci.

vineri, 17 mai 2013

Comunicare la Muzeul Brăilei

Sâmbătă, 18.05., Muzeul Brăilei, Societatea de Ştiinţe Istorice şi Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos” organizează simpozionul „Colocvii istorice dunărene”. În cadrul acestui eveniment, vor fi lansate volumele Portul Brăilei. De la statutul de porto-franco la Primul Război Mondial, autor Emil Mocanu, Editura Istros, Brăila, 2013, Documente tecucene. Recensămintele ţinutului din anii 1772/1773 şi 1774. Vol. I, ediţie îngrijită de Doru Parascan, Editura Grapho Press, Tecuci, 2013, Monografia comunei Scorţaru Nou, Claudiu Sachelarie, Editura Sf. Ierarh Nicolae, Brăila, 2012. Comunicările ştiinţifice ce vor urma acestor lansări sunt structurate pe trei secţiuni: Personalităţi ale istoriei moderne, Aspecte din istoria socială a regiunii dunărene în epoca modernă, Politică, diplomaţie şi război (prima jumătate a secolului XX). 

luni, 29 aprilie 2013

Mănăstiri şi schituri tecucene la 1809

Mănăstirea Răchitoasa, cu hramul Adormirii, închinată la Sf. Munte
Ierom. Teofil, egumen, grec
Ierom. Ioanichie, moldovan
Ierom. Gherontie, moldovan
Ierodiacon Elisei, moldovan

Schitul Beldiman, cu hramul Intrării în biserică, al eparhiei
Ierom. Vonifatie, nacialnic, rus
Ierom. Stahie, rus
Monah Simeon, rus
Monah Natest, rus,
Monah Zosima, rus

luni, 8 aprilie 2013

Tudor Pamfile - personalitate a culturii româneşti

„Sufletul lui de răzeş, ca şi atmosfera de ţară, l-au legat pe o viaţă de comorile ţăranului român, pe care cu o nesfârşită râvnă le-a scos la lumină”.
Nicolae Iorga

          Studiile folclorice, istorice şi literare, apreciate la superlativ de nume precum Nicolae Iorga, Ion Bianu sau Mihail Sadoveanu, îl consacră pe Tudor Pamfile drept o personalitate a fostului ţinut Tecuci, dar şi o valoare a culturii româneşti. „Folcloristul de excepţie, animatorul de reviste, publicistul înzestrat, omul care a ars pentru consolidarea spiritului naţional în Basarabia”, după cum îl caracteriza profesorul Nicolae Chiscop[1], s-a născut la Ţepu, ţinutul Tecuci, pe data de 11 iunie 1883. Fiu de ţăran, tatăl său se numea Costache, iar mama Vasilica, Tudor Pamfile a purtat toată viaţa „amprenta” satului în care s-a născut. „Răsărisem şi eu în satul nostru”, va nota viitorul scriitor, „cum răsar buruienile pe câmpul nemuncit; crescusem şi mă strecurasem prin atâtea bolişti şi necazuri cum se strecoară şi creşte buruiana cea rea printre colţurile de sapă ori limba ascuţită de coasă şi mă făcusem mărişor”[2].

marți, 19 martie 2013

Un brevet cu o poveste

„Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Răsboiu, adeverim ca prin Inaltul decret nr. 1897 din 24 iulie 1918 Majestatea Sa Regele a binevoit a conferi medalia „Virtutea Militară de răsboiu”, clasa a II-a, Sergentului DRUŢA SANDU, din Regimentul 24 Infanterie, pentru vitejia şi avântul cu care a tăiat reţelele de sârmă, sub focul de baraj inamic, deschizând drumul atacatorilor poziţiei Poiana Incărcătoarea, la 11 iulie 1917”.

Ministru de Răsboi, General Hârjeu
Director Superior al personalului, colonel Georgescu

Nr. 3838, anul 1918, luna iulie, ziua 24.

duminică, 17 martie 2013

Anii sistematizării…




Sursa foto 1:  Ioan Brezeanu, N.G. Munteanu, Judeţul Galaţi pe scara timpului Galaţi, 1972.
Sursa foto 2:  D. Oancea, C. Swizewski, Judeţul Galaţi, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.