miercuri, 8 august 2012

Distracţiile tecucenilor

„Una din puţinele excursii ale tecucenilor era un drum până la Cosmeşti, localitate pe malul Siretului, unde se afla oo gară şi un pod monumental, cu două etaje, peste apa lată a râului. Aci, o dată, de două ori pe an, tecucenii făceau o partidă „de plăcere” (expresie tradusă textual din franţuzeşte) pe la 5-6 seara, fie cu trenul, fie în docare. Copiii mai mari erau luaţi şi dânşii, iar după ce bărbaţii făceau baie în Siret ne strângeam cu toţii la o masă lungă, aşezată în faţa cârciumii din sat, şi consumam mâncare adusă de acasă, luând numai vinul de la cârciumar.”
Ion Petrovici, De-a lungul unei vieţi, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 23.

„Spre apus de Tecuci, pe malul Siretului, unde se află un vechi şi solid pod de metal, pentru vehicule şi pentru trenuri, era, la 7-8 kilometri distanţă, satul Cosmeşti, punct de atracţie pentru noi, când ne-am făcut mai mari şi ne încredeam vârtos în calităţile noastre de înotători. Bârladul mi se parea mic, deşi avea locuri (mai cu seamă „La cot”) de 3-4 metri adâncime, şi de aceea ne duceam acolo cu trenul, când se întâmpla destul de rar, să putem plăti biletele (dus-întors: 30 de bani, adică 2 kilograme de caracudă sau 1 kilogram şi jumătate de pâine), ca să ne scăldăm în Siret şi, în special, să sărim în apă de pe partea superioară a podului.”
Iorgu Iordan, Memorii, vol. I, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977, p. 12.

Sursa foto: http://info.e5.ro/poze/Vederi-vechi/Orase-vechi/Tecuci-Podul-de-la-Cosmesti-1910.jpg.html