duminică, 3 iunie 2012

Despre străzile Tecuciului în secolul al XIX-lea (fragment)

În „Raportul de administraţiune a comunei urbane Tecuciu”, act întocmit de primarul Gh. Cuza în octombrie 1875, există mai multe capitole referitoare la organizarea financiară, socială şi administrativă a oraşului Tecuci. Între fragmentele dedicate „Cultului”, „Îndestulării publice”, „Eclarării oraşului” sau „Copiilor găsiţi”, întâlnim şi un generos spaţiu despre „Bulevardul Gării”[1].  Rândurile primarului Gheorghe Cuza, edil al oraşului între 1874-1875 şi 1889-1894, se numără printre primele informaţii privitoare la o stradă din localitatea Tecuci. Reţinem din prezentare doar numarul de 30 de copaci plantaţi „pe amândouă trotuarile”, necesitatea schimbării „podeliloru la podul construit pe Râul Thecucel” şi „aprovisionarea stradilor soşeluite” cu 300 „metri cubi petrişu”[2]. De aspectul şi îngrijirea străzilor se ocupau „un architectu inginer, doi cantonişti, trei măturători”, aceştia din urmă fiind ajutaţi de „un cal pentru căratu gunoailor”. Nu se aminteşte mai nimic despre principalele străzi ale oraşului, numărul sau starea lor. Starea şoselelor este explicată, mai târziu şi puţin mai clar, de către primarul I. Radovici. Acesta trimite o scrisoare prefectului I. Anastasiu, în luna ianuarie a anului 1877, în care deplânge situaţia nefericită în care se află populaţia Tecuciului „din cauza crizei teribile ce de atâta timp ne bântue, precum şi a timpului rău”[3]. Cu această ocazie, se precizează că pe stradă „noroiul este până la genunchi, căci oraşul nu posedă străzi pavate”[4].
Pentru o înregistrare riguroasă a străzilor trebuie să aşteptăm anul 1883. Printr-o adresă, arhitectul oraşului comunică primarului că „am format planul oraşului spre a servi la numirea stradelor şi pe care am onoarea a vi-l înainta”, sugerând totodată, pentru o mai bună protecţie a sa, ca un legător să-l întindă şi să-l lipească pe o pânză[5].
Integral în revista „Tecuciul literar şi artistic”.

[1] Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, fond Primăria Tecuci, ds. 9/1875, filele 99
[2] Ibidem.
[3] Documente privind istoria României – Războiul pentru independenţă, volumul II (1 ianuarie 1877 – 9 mai 1877), Editura Academiei R.P.R., 1952, p. 4.
[4] Ibidem. Primarul face apel la prefect să găsească o soluţie pentru a scoate din oraş trupele cantonate, Regimentul VII Dorobanţi şi Regimentul VII Călăraşi. Pentru „cuartiruirea” lor se propune oraşul Bârlad, care „este de trei ori mai mare decât Tecuciul” şi are „mai toate străzile pavate”.
[5] Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, fond Primăria Tecuci, ds. 1/1885, fila 11