miercuri, 19 decembrie 2012

Puţină genealogie

Am găsit pe Tecuci-colţ de rai un articol intitulat „Un oraş fără cimitir, e un oraş fără istorie. Căci acolo, în cimitire, se vede cel mai bine istoria oraşelor”. Recunosc că mi-au atras atenţia următoarele rânduri: „Sub aceeiasi placă de mormânt odihnesc două familii; Plitos şi Papadopol Calimah. Se ştie că Plitos era o familie de boieri, din rândul căreia Plitos Gheorghe Cuza va fi primar al Tecuciului, între 1871 şi 1874. Elena Plitos a fost membră fondatoare a ’’Societati femeilor din Tecuci’’ şi preşedintă a ’’Comitetului pentru ajutorarea ostaşilor răniţi în Războiul pentru Independenta’’. Iar Amelia Plitos se va căsători cu Alexandru Papadopol Calimah şi va deţine un salon literar, care va aduna tot ce avea Tecuciul mai select la acea vreme”. Mai jos este postată o fotografie a mormântului Plitos-Papadopol Calimah, care, prin comparaţie cu o fotografie mai veche, văd că a intrat într-un proces de degradare. De fapt, dincolo de prezentarea unor informaţii despre familiile trăitoare odinioară pe aceste meleaguri, autorul ne prezintă starea actuală a mai multor monumente funerare din cimitirul tecucean. Aş vrea să mă folosesc de această fotografie pentru a lămuri câteva aspecte legate de cei înmormântaţi sub această placă. Primul nume, Constantin Plitos,

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Mondenităţi de Tecuci

„Sâmbătă, 3 februarie, s-a dat în salonul primăriei locale balul anual al societăţei funcţionarilor publici din acest oraş. Lume multă şi representată prin tot ce are Tecuciul mai ales. Sala luminată destul de bine şi decorată cu gust. Surprizele, pentru cari s-au cheltuit peste 500 lei, au produs mult haz; de asemenea şi costumele de hârtie. Cotilionul şi cadrilul conduse cu multă dibăcie de Gh. Hagiopulo, un eminent dansator, au ieşit perfect. Petrecerea a durat până aproape de ora 5 şi jum. dimineaţa. Imi vine foarte greu să fac o descriere amănunţită a toaletelor şi frumuseţilor, graţioaselor doamne şi domnişoare cari au fermecat lumea şi au contribuit la succesul petrecerei…D-na Străinescu, într-o toaletă neagră, d-na Negrus, în albastru deschis, d-na Pralea, rochie coloarea cerului, garnitură de perle, d-na Plitos, într-o superbă toaletă cărămizie, d-na Calota, în negru, d-na Athanasiade, în negru cu garnitură de perle, d-na Sendrea, într-o admirabilă toaletă, d-na Stamati, în crème cu buchete albe, talie dinăinte garnisită cu perle strălucitoare, iar rochia jos şi talia sus, ornate cu toporaşi artificiali….Epoletul şi haina neagră erau representate prin d-nii locotenent Străinescu, maior Tintu, maior Georgescu, căpitan Sturza, maior Mustaţă, Brăiliţă, Popovici, Mironescu, Sendrea, Corvin, Donici. D. Theodor Cincu, mare proprietar şi fost primar al oraşului nostrum, a donat societăţii funcţionarilor suma de 100 lei pentru sporirea fondului societăţii…Deseară opera italiană dă prima reprezentaţie în teatrul din localitate, se joacă Un bal în Maschera”.
Epoca, 13 februarie 1896, p. 2
Sursa foto: culturevultere.net

duminică, 11 noiembrie 2012

Cheltuielile spitalului - decembrie 1863

Înfiinţarea primului spital tecucean, eveniment încadrat într-un context mai larg (desfiinţarea Comitetului Sănătăţii şi organizarea unei noi structuri administrative centrale, Direcţia Generală a Serviciului Sanitar), este strâns legată de două iniţiative: prima, venită din partea domnitorului (statului), a doua, izvorâtă din dorinţa obştei de a sprijini organizarea unui spital. Ipoteza potrivit căreia înfiinţarea primului spital din Tecuci este strâns legată de iniţiativa domnească, susţinută de unele personalităţi locale, este confirmată de un raport publicat şi semnat de doctorul Kopeţki în Monitorul medical, aprilie 1865 (Monitorul medical era cea de-a doua revistă de specialitate, apărută în 1862, după Medicul român, 1859, ambele coordonate de dr. Carol Davila).De buna funcţionare a spitalului, imediat după deschiderea din 17 noiembrie 1863, se va ocupa Direcţia Generală şi comunitatea.  Astfel, pe 19 noiembrie 1863, membrii Comisiei Spitalului trimit o telegramă oficialilor din Direcţia Generală a Serviciului Sanitar prin care se cere „a grăbi trimiterea mandatului pentru întreţinerea bolnavilor din spital”. Inspectorii Direcţiei răspund „pentru întâmpinarea cheltuelilor… cu suma de lei 300 cursul fiscului”. Bilanţul lunii decembrie ajută să ne imaginăm începuturile activităţii sanitare la Tecuci.

duminică, 4 noiembrie 2012

Tolstoi la Tecuci

Peregrinările lui Lev Tolstoi prin spaţiul românesc sunt ocazionate de războiul Crimeii, în perioada în care viitorul scriitor activa ca subofiţer al armatei ruse. După ce a luptat pe frontul de la Dunăre, Tolstoi, în vârstă de 26 de ani, a cerut să fie transferat în Crimeea. Consemnările sale conţin impresii legate de călătoria de la Bucureşti la vama Sculeni, via Sineşti, Buzău, Râmnic, Focşani, Tecuci, Bârlad, Vaslui, Iaşi.
„17 august 1854. Tecuci. In timpul drumului de la Focşani la Tecuci m-am întâlnit întâmplător cu generalul şi cu Stolâpin, am petrecut vremea în mod plăcut, în afară de micul dejun, în timpul căruia am fost nehotărât-timid. La amiază am dormit bine, am citit o comedie minunată, Sărăcia nu-i un viciu - m-am plimbat şi am scris câteva pagini”.

Călători străini despre Tările Române în secolul al XIX, vol. VI, Ed. Academiei, Bucureşti, 2010, p. 308.

vineri, 26 octombrie 2012

Parohia „Sf. Dumitru”

Biserica parohială „Sf. Dumitru” este construită din cărămidă, la 1856-1858, de către decedatul ctitor Miron Atanasiu; reparată la 1925 şi 1931 de Primăria Urbei Tecuci şi enoriaşi; acum în stare bună. Biserica posedă casă, pentru prăvălie, donată de Catinca Furceanu la 1856; închiriată în folosul bisericii. Casa parohială construită la 1930 şi 1931, în stare foarte bună. Biserica filială „Sf. Voievozi”, suburbia Criviţeni, este construită din cărămidă, la 1860, de Gh. Istate; reparată la 1933, de enoriaşi şi ajutor de la Primărie şi Prefectură. Paroh: Iconom C. Marin, licenţiat în Teologie, născut la 1894, iunie 23; preot la 1917, septembrie 9. Preot ajutor: Al. Micu, licenţiat în Teologie, născut la 1907, aprilie 25; preot la 1935, noiembrie 15. Căntăreţi: T. Chiriţă, născut la 1903, iulie 20; T. Badea, născut la 1880, august 12 şi Cristea Momiton, născut la 1912, aprilie 24, toţi absolvenţi şcoalei de cântări. Familii: 342 cu 1487 suflete.

Foto: preot Al. Micu
Anuarul Eparhiei Romanului, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1936, p. 281

Despre răzeşii lui Tudor Pamfile (fragment)

„În ceea ce priveşte etnografia şi folclorul, oamenii locului se mândresc cu Tudor Pamfile, o personalitate de talie naţională. După ce a studiat intens obiceiurile şi folclorul din localitatea natală, el conchide: „ţăpenii au multe însuşiri care îi deosebesc de cei din satele vecine, fie ca apucături, fie ca datini, fie ca port”. Bărbaţii se ocupau cu oieritul, agricultura, olăritul, iar femeile aveau în grijă bucătăria, îngrijirea copiilor şi războiul de ţesut. Sătenii încălţau vara şi iarna ciubote. Foarte puţini umblau cu opinci sau cu picioarele goale. Sunt descrise costumele populare, obiceiuri prilejuite de sărbătorile religioase şi de momente importante din viaţa omului: naşterea, nunta şi înmormântarea. Autorul îi dedică un medalion lui Tudor Pamfile a cărui activitate a fost încununată de Premiul „Neuschotz”, acordat de Academia Română. Capitolul următor se referă la implicarea localnicilor în diferite evenimente istorice. Sunt inserate liste cu: veteranii din Războiul de Independenţă, „inculpaţii” după Răscoala din 1907, eroii din Primul Război Mondial, participanţii din a doua conflagraţie şi deţinuţii din perioada comunistă”.

Vasile Ghica, recenzie studiu „Ţepu-spaţiu, istorie, cultură. Contribuţii la istoria unui sat de răzeşi”, Viaţa liberă, an XXIII, nr. 7010.

miercuri, 10 octombrie 2012

Seară tecuceană

Joi, 11 octombrie 2012, ora 17:00, va avea loc a doua întâlnire din cadrul noii stagiuni a Salonul Literar „Axis Libri“, manifestare cultural-artistică organizată de Biblioteca „V.A. Urechia“ în fiecare zi de joi a săptămânii. Protagoniştii întrunirii vor fi scriitorii tecuceni care vor lansa volumele: Emil Cioran - Mărturii şi referinţe, Editura Axis Libris 2012, autor: Ionel Necula; Surâsul spiritului - convorbiri elective, Editura Axis Libris-2012, autor: Tănase Dănăilă; Ţepu-spaţiu, istorie, cultură - Contribuţii la istoria unui sat de răzeşi, Editura Grapho-Press 2012, autori: Doru Parascan şi Cristian Stănilă; Provincia literară, ediţie anastatică, Editura Grapho-Press 2012, coordonator: Viorel Burlacu; Moderator: Theodor Parapiru.

Sursa: www. bvau.ro

duminică, 30 septembrie 2012

Să învăţăm despre Tecuci

„Prefectura Tecuciului numită aşa de la apa Tecucelul se află între pref. Tutovei, Covurluiului, Putnei şi Bacăului, se împarte în 4 subprefecturi, are 8 poliţii şi 136 sate. Locurile cele mai însemnate suntu: Tecuciul pe apa Bârladului este capitala prefecturei, are o scoală publică primară de băeţi şi una de fete. Nicoreştii în susu de Tecuciu are o scoală publică primară; prejmetele poliţiei suntu acoperite de vineturi ce dau vinu bunu. Podul Turcului în giosu de confluentul Zeletinului cu Berheciul, Puţenii, Biserica-Florei, Coloneştii, Găiceana şi Stănişăştii. În această prefectură se află monastirea Răchitoasa şi schiturile: Poglăţul, Săhastru, Buciumenii şi Scânteia”.

D. Gusti, Geografie pentru clasa a III a din scoalele primare, Tipografia Buciumului Românu, Iaşi, 1859, p. 60.

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Nicolae Iorga descrie Tecuciul

Într-un târziu ajung în Tecuci. Drumul de la gară spre oraş e bine luminat şi închis între şiruri de arbori cari fac impresie. Când acest bulevard încetează, drumuri largi se deschid în dreapta şi în stânga, pe când înainte un al treilea drum duce la un otel deosebit de curat, ţinut de un grec. La întrebarea mea dacă insecte lacome nu aşteaptă cumva pe călător pentru a-i lua prisosul sângelui, mi se răspunde că, în aceste odăi de sus, nu, şi, la îndoiala mea, chelnerul în papuci protestă mândru că „grecul nu minte niciodată”.......Ziua, Tecuciul se înfăţişează ca o mică reşedinţă de judeţ gospodăreşte îngrijită şi locuită de oameni cărora li place a trăi curat şi liniştit. Şi aici se vede strada din mijloc cu evreii ei, mai puţin bătători la ochi însă decât aiurea, şi strade boiereşti cu casele prietenoase; mahalalele se descopăr mai puţin decât aiurea. Biserici frumoase, urme ale trecutului lipsesc, cu toate că, în secolul al XV-lea încă, negustori poloni din miazănoapte şi negustori turci din miazăzi se opreau la târgul lui Tecuci sau al Tecuciului”.

 Nicolae Iorga, România cum era până la 1918, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 213.
 Sursa foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga

vineri, 28 septembrie 2012

O poveste din Nicoreşti

Conform catagrafiei preoţilor din anul 1809, document publicat de Constantin Tomescu în „Arhivele Basarabiei”, nr.3-4, 1931, în târgul Nicoreşti existau trei biserici: „Naşterea Precistii, Adormirea (Maicii Domnului) şi Sf. Nicolae”. Fără să fie cea mai veche, biserica Adormirii Maicii Domnului, cunoscută şi cu numele de Biserica Serdarul, are o poveste care merită amintită şi reţinută. Se spune că serdarul Manolache Ghelţu (familia a fost cunoscută şi cu numele de Ghilţ sau Ghilţu; un Ioniţă Ghilţu donează 90 de galbeni pentru înfiinţarea primului spital din Tecuci) a ridicat din temelie această biserică ca să-i fie iertată infidelitatea. Mult timp a circulat pe dealurile Nicoreştilor povestea boierului îndrăgostit de o ţigancă din Toflea. După ce a aflat de escapadele amoroase ale serdarului, soţia acestuia s-a îmbolnăvit de „inimă rea”, cum se spune în popor, de supărare, şi a căzut la pat. Pe când Manolache Ghelţu implora iertare, serdăreasa i-a cerut să construiască o biserică, pentru ca Dumnezeu să-i ierte păcatele. Astfel, a fost construită, în anul 1780, biserica Adormirii din Nicoreşti.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Tecuceni decoraţi

Constantin Cârlan, preot, născut în 1890, Vultureni, jud. Tecuci, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler.
Nicolae Conduratu, preot, născut în 1885, Tecuci, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler
Nicolae Hozoc, preot, născut la Nicoreşti, jud. Tecuci, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler.
Iancu Angelescu, avocat, născut în 1872, Râmnicu-Vâlcea, stabilit în Tecuci, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler.
Vasile Beldie, avocat, născut în 1894, Gohor, stabilit în Tecuci, prefect al judeţului între 1928 şi 1931, şeful Partidului Naţional Ţărănesc - filiala Tecuci, decorat cu Steaua României în grad de Ofiţer.
Gheorghe Casan, avocat, născut în 1881, Bucureşti, stabilit în Tecuci, fost primar al oraşului Tecuci, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Ofiţer şi Steaua României.
Ghiţă Dimitriu, avocat, născut în 1882, Poiana Sărată, stabilit în Tecuci, şeful Partidului Poporului – filiala Tecuci, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Ofiţer,  Steaua României în grad de Ofiţer, Meritul Sanitar.
Anton Dobrovici, profesor universitar, născut în 1880, Tecuci, stabilit în Bucureşti, decorat cu Ordinul Steaua României şi Legiunea de Onoare.
Nicolae Popovici-Lupa, profesor universitar, născut în 1864, Nicoreşti, jud. Tecuci, stabilit în Bucureşti, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor.
Romulus Şeişanu, jurnalist, născut în 1884, Tecuci, stabilit în Bucureşti, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor şi  decorat cu Ordinul Coroana României în grad Cavaler.
George Apostoleanu, proprietar de pământ, născut în 1896, Focşani, şeful Partidului Agrar - filiala Tecuci, decorat cu Steaua României în grad de Cavaler şi Coroana României cu spade.

Fragment din „Personalităţile ţinutului şi oraşului Tecuci” (volum în pregătire).
Asociaţia Cultul Eroilor va organiza, în luna noiembrie, o comunicare dedicată „Tecucenilor decoraţi”.
Foto: preot C. Cârlan decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Suceava. 1435 Septemvrie 1.

Cu mila lui Dumnezeu, lui Vladislav, iubitului Craiu al Poloniei, Litvaniei, Rusiei şi Domnitor al multor ţări, slujbă credincioasă şi în orice vreme din partea lui Ilieaş Voevod, Domnul Ţării Moldovei. Dau ştire Măriei Voastre, că Noi ne-am înţeles şi ne-am împăcat cu fratele nostru, cu Ştefan Voevod, şi vom rămânea în acestă pace în vecii vecilor, iar Măriei Voastre şi sfintei Coroane Polone vom sluji amândoi cu credinţă, în veci, fără nici o înşelăciune şi fără viclenie, împotriva oricărui duşman al vostru. Şi i-am dat iubitului nostru frate, Ştefan Voevod, din ocina noastră, ţinutul anume, oraşul Chelia şi cu vama şi cu ozerele, ce ascultă de acest oraş, şi oraşul Vasluiu şi ocolul, ce ascultă de acest oraş, şi ţinutul dela Tutova şi târgul Bârladului, cu tot ocolul, şi morile Covurluiului şi oraşul Tecuciu, cu tot ocolul, şi Oltenii. Şi acesta este iubitului nostru frate, Ştefan Voevod, uric cu toate veniturile, nestricat niciodată, în veac, cât vom trăi..............................................
A scris Iacuş pisarul, în Suceava, în anul 6943 Septemvrie 1.

Sursa: Mihai Costachescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932, p. 682.
Foto: monedă de argint din timpul domniei comune a lui Iliaş şi Ştefan (C.C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, Editura All, Bucureşti, 2003, p. 19).

marți, 21 august 2012

Biserica „Sf. Gheorghe” în anul 1936

„Biserica parohială „Sf. Gheorghe” este construită din cărămidă, la 1813, de enoriaşi; reparată la 1872, de enoriaşi; acum în ruină, urmând a se reface. Casa parohială construită la 1927; (fond pentru reconstruire lei 150.000, depuşi la bănci). Biserica filială „Sf. Nicoale” este construită din zid, la 1828, de enoriaşi; în stare bună. Biserica posedă o casă pentru locuinţă şi cancelaria parohială. Paroh: Iconom N. Conduratu, profesor, licenţiat în Teologie, născut la 1885, Septembrie 20; preot la 1909, Ianuarie 1. Distincţiuni: Protoiereu stavrofor; „Coroana României” în grad de cavaler şi ofiţer şi „Răspalta muncii pentru biserică”, cl. I. Diacon: N. Bârjovanu, licenţiat în Teologie, născut la 23 Martie 1910; hirotonit la 1 Februarie 1936. Cântăreţi: V. Vâţă, născut, la 1884, Iulie 20; C. Basalic, născut la 1887, Maiu 21 şi I. Şendrea, născut la 1896, Ianuarie 9, toţi cu diplomă, şcoala de cântări. Familii: 360 cu 1206 suflete”.

Sursa: Anuarul Eparhiei Romanului, Institutul de Arte Grafice Marvan, Bucureşti, 1936, p. 282.

miercuri, 8 august 2012

Distracţiile tecucenilor

„Una din puţinele excursii ale tecucenilor era un drum până la Cosmeşti, localitate pe malul Siretului, unde se afla oo gară şi un pod monumental, cu două etaje, peste apa lată a râului. Aci, o dată, de două ori pe an, tecucenii făceau o partidă „de plăcere” (expresie tradusă textual din franţuzeşte) pe la 5-6 seara, fie cu trenul, fie în docare. Copiii mai mari erau luaţi şi dânşii, iar după ce bărbaţii făceau baie în Siret ne strângeam cu toţii la o masă lungă, aşezată în faţa cârciumii din sat, şi consumam mâncare adusă de acasă, luând numai vinul de la cârciumar.”
Ion Petrovici, De-a lungul unei vieţi, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 23.

„Spre apus de Tecuci, pe malul Siretului, unde se află un vechi şi solid pod de metal, pentru vehicule şi pentru trenuri, era, la 7-8 kilometri distanţă, satul Cosmeşti, punct de atracţie pentru noi, când ne-am făcut mai mari şi ne încredeam vârtos în calităţile noastre de înotători. Bârladul mi se parea mic, deşi avea locuri (mai cu seamă „La cot”) de 3-4 metri adâncime, şi de aceea ne duceam acolo cu trenul, când se întâmpla destul de rar, să putem plăti biletele (dus-întors: 30 de bani, adică 2 kilograme de caracudă sau 1 kilogram şi jumătate de pâine), ca să ne scăldăm în Siret şi, în special, să sărim în apă de pe partea superioară a podului.”
Iorgu Iordan, Memorii, vol. I, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977, p. 12.

Sursa foto: http://info.e5.ro/poze/Vederi-vechi/Orase-vechi/Tecuci-Podul-de-la-Cosmesti-1910.jpg.html

duminică, 3 iunie 2012

Despre străzile Tecuciului în secolul al XIX-lea (fragment)

În „Raportul de administraţiune a comunei urbane Tecuciu”, act întocmit de primarul Gh. Cuza în octombrie 1875, există mai multe capitole referitoare la organizarea financiară, socială şi administrativă a oraşului Tecuci. Între fragmentele dedicate „Cultului”, „Îndestulării publice”, „Eclarării oraşului” sau „Copiilor găsiţi”, întâlnim şi un generos spaţiu despre „Bulevardul Gării”[1].  Rândurile primarului Gheorghe Cuza, edil al oraşului între 1874-1875 şi 1889-1894, se numără printre primele informaţii privitoare la o stradă din localitatea Tecuci. Reţinem din prezentare doar numarul de 30 de copaci plantaţi „pe amândouă trotuarile”, necesitatea schimbării „podeliloru la podul construit pe Râul Thecucel” şi „aprovisionarea stradilor soşeluite” cu 300 „metri cubi petrişu”[2]. De aspectul şi îngrijirea străzilor se ocupau „un architectu inginer, doi cantonişti, trei măturători”, aceştia din urmă fiind ajutaţi de „un cal pentru căratu gunoailor”. Nu se aminteşte mai nimic despre principalele străzi ale oraşului, numărul sau starea lor. Starea şoselelor este explicată, mai târziu şi puţin mai clar, de către primarul I. Radovici. Acesta trimite o scrisoare prefectului I. Anastasiu, în luna ianuarie a anului 1877, în care deplânge situaţia nefericită în care se află populaţia Tecuciului „din cauza crizei teribile ce de atâta timp ne bântue, precum şi a timpului rău”[3]. Cu această ocazie, se precizează că pe stradă „noroiul este până la genunchi, căci oraşul nu posedă străzi pavate”[4].
Pentru o înregistrare riguroasă a străzilor trebuie să aşteptăm anul 1883. Printr-o adresă, arhitectul oraşului comunică primarului că „am format planul oraşului spre a servi la numirea stradelor şi pe care am onoarea a vi-l înainta”, sugerând totodată, pentru o mai bună protecţie a sa, ca un legător să-l întindă şi să-l lipească pe o pânză[5].
Integral în revista „Tecuciul literar şi artistic”.

[1] Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, fond Primăria Tecuci, ds. 9/1875, filele 99
[2] Ibidem.
[3] Documente privind istoria României – Războiul pentru independenţă, volumul II (1 ianuarie 1877 – 9 mai 1877), Editura Academiei R.P.R., 1952, p. 4.
[4] Ibidem. Primarul face apel la prefect să găsească o soluţie pentru a scoate din oraş trupele cantonate, Regimentul VII Dorobanţi şi Regimentul VII Călăraşi. Pentru „cuartiruirea” lor se propune oraşul Bârlad, care „este de trei ori mai mare decât Tecuciul” şi are „mai toate străzile pavate”.
[5] Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, fond Primăria Tecuci, ds. 1/1885, fila 11

sâmbătă, 26 mai 2012

Tecuciul în „Scânteia”

Muncitorii dela uzina electrică din oraşul Tecuci, la propunerea organizaţiei de bază şi a conducerii uzinei, au electrificat două arii în suburbia Criviţeni şi Nicolae Bălcescu din oraşul Tecuci. S-au evidentiat în această muncă tovarăşul Mihai Niţu, şef electrician-care deşi pensionar, munceşte cu multă dragoste alături de tineri-electricianul Stanislav Vasile şi utemistul Voicu Nicolae care au muncit atât la întinsul sârmelor şi la instalarea motoarelor, cât şi la făcutul gropilor şi la aşezarea stâlpilor. Prin munca lor, muncitorii uzinei electrice Tecuci vor elibera două tractoare care trebuiau să pună în funcţiune batozele. Acestea pot fi folosite acum din plin la desmiriştit. Acum muncitorii grăbesc instalanţia de lumină la o arie din comuna Brăhăşeşti.


Scânteia, nr. 2708, 9 iulie 1953, p. 1

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Un tecucean la Sighet

Henri Cihoski- general, erou al primului război mondial, cavaler al Legiunii de Onoare, fost ministru de război în perioada interbelică, memorialist. S-a născut la Tecuci în anul 1871, a urmat şcoala primară şi gimnaziul (parţial) în oraşul natal, studii liceale la Bârlad şi Bucureşti, iar în 1891 va absolvi „Şcoala pregătitoare de ogiţeri de geniu”. În timpul primului război mondial, va deţine funcţia de şef de Stat Major al corpului VI Armată şi va lupta pe Valea Oltului, Valea Topologului şi Mărăşeşti. Pentru meritele sale şi spiritul de sacrificiu, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Legiunea de Onoare”, Ordinul „Mihai Viteazul”, „Steau României”, „Virtutea Militară”, Ordinul rusesc „Sf. Gheorghe”, Ordinul francez „Legiunea de Onoare”. În anul 1928, va prelua funcţia de ministru de război. Numele său este trecut în lista celor care s-au implicat în afacerea „Skoda”.  A murit în peninteciarul de la Sighet la 17 mai 1950.

Notă: Sunt câteva adrese pe net, wikipedia şi bloguri personale, care avansează anul 1872 drept anul naşterii lui Henri Cihoski (2 octombrie 1872). Nu suntem de acord cu această dată, ci mai degrabă credem informaţiile oferite de „fişele personale” ale închisorii de la Sighet. Conform acestor documente, data naşterii este 6 ianuarie 1871. De asemenea, trebuie revizuită şi data arestării, anul 1945 fiind indicat de mai multe surse. Mai plauzibilă este dată de 5/6 mai 1950, iar pentru deces, 17 mai 1950.

Sursa foto: Muzeul Memorial Sighet

duminică, 8 aprilie 2012

Şedinţa Consiului Comunal de Tecuci-12 Februarie, 1937, orele 17 (fragment).

„La ordinea zilei 14 chestiuni, aprobări de licitaţiuni şi scoaterea unor locuri de casă în vânzare. Consiliul nu s-a putut completa cu 22 membri decât la ora 18. Şedinţa se deschide sub preşidenţia Dlui. Primar C. Condrache. Dl Primar Condrache cere consiliului majorarea fondului de deschidere de credite cu suma de 120.000 lei excedent din bugetul salubrităţii pe anul curent. Consiliul aprobă. Dl. Primar comunică că Ministerul de Interne a donat suma de 300.000 lei pentru abator. Cere înscrierea sumei în buget. Se aprobă. Se aprobă înscrierea sumei de 16.000 lei în buget, sumă donată de dl. Prefect al Judeţului, pentru construirea a 2 fântăni în suburbia Cernicari. Se aprobă. Dl. Primar cere a aproba suma de 48.000 lei pentru a se da ca remiză agenţilor şi perceptorului Comunal. Se aprobă. Se aprobă suma de 5.000 de lei ca ajutor Şcoalei de Meserii din Tecuci şi 1.000 lei pentru monumentul domnitorului Vasile Lupu. Dl. Gh. Dimitriu cere cuvântul şi face următoarele comunicări: 1. În strada dr. Caragiane şi Artelor, de unde s-au evacuat acum 2 luni prostituatele, acestea s-au mutat din nou în acele străzi. 2. Pe străzile Costache Negri şi Unirii latrinele sunt aşezate chiar lângă trotuare, iar trecătorii sunt siliţi să suporte mirosul urât. 3. Cere ca dl primar să găsească modalitatea de a impune fiecărui kilogram de făină de grâu ce se aduce din alte oraşe o taxă de 0,50 lei, taxă ce va aduce un venit comunei de lei 5.000 la vagon. La toate chestiunile, dl. Primar răspunde că va interveni la locurile arătate, iar pentru taxa făinei se numeşte o comisiune compusă din domnii: primar, N. Berha şi Balaban. Dl. Dimitriu şi dna. Căpitan Ruţă cer ca lumina electrică să funcţioneze Duminica şi Sărbătoarea de la 12-15, ca şi tecucenii să profite de instalaţiunile de radio”.

vineri, 23 martie 2012

Vitejii la Tecuci

„Nu departe de Tecuci sunt încă vizibile ruinele unei vechi mânăstiri, distruse de turci pe vremea când Moldova era condusă de voievodul Ştefan cel Viteaz. În timpul zilei am fost curios să vizitez aceste ruine: s-a mai păstrat o parte din peretele, pe care sunt încă vizibile urme de pictură. Restul reprezintă o grămadă mare de pietre, acoperite de iarbă şi tufişuri. Scotocind puţin prin iarbă am observat câteva lespezi de piatră vopsite cu var şi acoperite cu inscripţii: acestea erau lespezi de mormânt. Privind aceste sărmane monumente – resturi ale unui străvechi cimitir, m-am oprit, fără să vreau, în faţa unei lespezi în şase colţuri de mari dimensiuni. Pe ea se putea distinge un herb foarte straniu sau poate descrierea cine ştie cărui eveniment, reprezentată în figuri. Pe această piatră se puteau distinge: un turban turcesc, pe turban o cruce, iar turbanul era străpuns de şapte săbii. Împrejurul tuturor acestora se găsea o inscripţie pe jumătate ştearsă. Iată ceea ce am putut descifra din inscripţie: „când au intrat turcii la pragul bisericii ... şi a făcut nebunii amare, voinic Costake am scos sabia afară a biruitu pe duşmani şi a făcut drum larg printre ...”. Mai departe inscripţia este ştearsă. Iată traducerea rândurilor de mai sus.”
Relatarea aparţine lui P. Jadovski, ofiţer rus şi călător pe meleaguri româneşti în perioada 1853-1854.
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX lea, vol. VI, Constantin Buşă, Venera Achim, Constantin Ardeleanu, Adrian Ionescu, Bogdan Popa, Nicoleta Roman, Marian Stroia, Maluca Toma, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, p. 168.

Sursa foto: nordlitera.ro

De unde ne îmbrăcăm ?

„Magazinul „Steaua de Aur” anunţă distinsa clientelă că a comandat pardesie pentru doamne, dela cea mai mare casă de confecţiuni din Viena, „Confecţio”. În permanenţă asortat cu stofe bărbăteşti, lenajuri, mătăsuri ultimile noutăţi. Preţurile cele mai reduse”. Grigore Găină preciza că „vechiul magazin de încredere „La papagal” este în permaneţă bine şi complet asortat în tot felul de mărfuri de „manufactură”. Mare asortiment de stofe, lenajuri pentru confecţiuni de damă, precum şi uniforme şcolare şi militare. Onorabila clientelă este servită impecabil şi la preţurile cele mai ieftine. Încercaţi pentru convingere”. „La Bucureşteanu” reamintea tecucenilor vechea deviză: „gratis nu găsiţi nicăeri, însă dacă doriţi a cumpăra bun şi eftin ciorapi, jerseuri, flanele, pulovre, veste-bluze de lână, cămăşi gente, parfumerie le găsiţi la unicul magasin, care vinde cel mai eftin”. Pentru pălării trebuia mers la „Pălăria elegantă”, unde „magasinul de manufactură are un bogat sortiment de stofe bărbăteşti, stofe pentru dame şi un bogat sortiment de pălării bărbăteşti. Preţurile desfid orice concurenţă”.
Curierul Tecuciului, an I, nr. 1, 3 februarie 1935, p. 4.

sâmbătă, 3 martie 2012

O sugestie

În presa locală găsesc două articole, „Muzeul Mixt Tecuci, reabilitat şi rebotezat” (Tecuci.eu) şi „Muzeul Mixt din Tecuci va fi redenumit” (Zona Tecuci), din care am aflat că Muzeul Tecuci va fi numit, după reabilitare, „Anton Cincu”. Motivul (re)denumirii este în strânsă legătură cu membrii familiei Cincu, „dinastie” care a influenţat pozitiv evoluţia oraşului Tecuci. Cred că mai e timp până la inaugurarea noii clădiri, lucrările nici nu au început, pentru ca autorităţile, în colaborare cu muzeografii locali, să mai insiste puţin asupra unei noi denumiri a instituţiei mai sus amintite. Anton Cincu era un „personaj” mai mult decât discret. El dorea ca o singură cameră a spitalului local, este vorba despre spitalul inaugurat la 1863, la înfiinţarea căruia a contribuit cu bani, să poarte numele „Anton şi Sultana Cincu”. Atât. S-a pricopsit cu un spital, iar în curând va „păstori” şi un muzeu. Mai adăugăm că este ctitor şi la „Sf. Ioan”, biserică construită de părinţii Tudoran şi Smaranda,

vineri, 2 martie 2012

Preoţii anului 1921 (fragment)

„Pr. Ic. I. Vasilescu, Tecuci-„Sf. Gheorghe”; Th. Panaitescu, Tecuci-„Sf. Ioan Botezătorul”, Th. Brăescu, Barcea; Ioan Tenie, Blânzi; Gh. Capotă, Brăhăşeşti; C. Pavel, Buceşti, Vasile Armencea, Corni; Nicolae Bogatu, Corod; Ştefan Lungu, Diecheni (Buceşti); Gr. Tudose, Dobrineşti; Filip Nicolau, Fundeni; C. Apostoleanu, Furceni; Vasile Ţuchel, Gohor; Hogaş, Ionăşeşti; Alex Cristea, Tg. Iveşti; Gh. Th. Pohrib, Matca; Ioan Mândru, Nărteşti; C. Ieftimie, Nicoreşti; Ion Telibaşa, Podu Turcului; Al. Gafton, Poiana; Gh. Gafton, Puţeni; Gh. Brăescu, Răchitoasa; I. Brudu, Tălpigi; Gh. Dumitriu, Tudor Vladimirescu; Petru Croitoru, Ţepu; Nicolae Hâncu, Ţigăneştii Noi (Munteni); C. Marin, Ţigăneştii Vechi; Vasile Hâncu, Umbrăreşti; Ivan Lupaşcu, Vizureşti; Const. Cârlan, Vultureni”.
Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 6/1919.
Foto: preoţii Vasile Ţuchel şi Ioan Mândru.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Spitalul „Anton Cincu”

La adresa http://www.adevarul.ro/locale/galati/Vezi-Tecuci-comunisti-GALERIE-FOTO_0_506949812.html am dat peste o confuzie. Autorul, jurnalist la adevărul.it, prezintă în numărul din 28 iunie 2011, sub titlul Vezi aici cum a fost judetul Tecuci ucis de catre comunisti, câteva date despre urbea noastră. Mi-au atras atenţia următoarele rânduri: „ca să nu mai vorbim despre faptul că nici până astăzi, la aproape 110 ani de când Anton Cincu a donat comunităţii imobilul în care funcţionează singurul spital din Tecuci, autorităţile nu au primit fonduri pentru construirea unui nou spital”. Fraza cu cele 3 inexactităţi m-a determinat să clarific, atât cât permite şi spaţiul, povestea spitalului Anton Cincu. Începând cu data de 25 aprilie 1904, serviciile medicale tecucene sunt oferite de către noul spital comunal, înfiinţat prin donaţia testamentară a fostului primar Anton Cincu. Acesta va lăsa prin testament suma de 200.000 lei, bani care vor fi folosiţi, după cum precizează D. Balaban, pentru „ca să construiască în Tecuci un spital şi un local de bae pentru public”. Se va forma o comisie condusă de fiul său, Teodor Cincu, din componenţa căreia făceau parte