miercuri, 21 decembrie 2011

„In partea de nord a Chiliei Axion Estin, din Sfântul Munte, se găseşte Chilia Marelui Vasilie, în care s-au nevoit cuviosul Teofil Izvorâtorul de Mir, Cuviosul Gherasim Kefalonitul şi pentru un timp cuviosul Nicodim Aghioritul, lângă stareţul Silvestru din Cezareea. Tradiţia ascetică a acestei chilii a continuat-o bătrânul Fanurie românul, care s-a născut în 1898, în Tecuci, şi a murit, fiind singur în chilie, la 17 decembrie 1986, după ce a trăit în ea în jur de patruzeci de ani. A fost un monah care avea atâta rezistenţă în nevoinţă, încât nici chiar vechii asceţi nu-l ajungeau. Se ruga neîncetat, timp de mai multe zile şi nopţi. Era un postitor desăvârşit, care aproape nu mânca nimic. De asemenea, iubea privegherea. Dormea foarte puţin, dacă poate numi cineva statul în picioare cu ochii închişi. Se distingea printr-o mare acrivie, în ceea ce priveşte îndatoririle lui duhovniceşti. In postul mare, în ciuda celor optzeci de ani ai săi, făcea toate metaniile care sunt arătate în Triod. Chiar şi numai înfătişarea lui răspândea mireasma îndelungatei nevoinţe. Odată l-au vizitat cei Trei Ierarhi, trimişi fiind de Maica Domnului. Când aceştia voiau să plece, bătrânul l-a intrebat pe Marele Vasile:
-Spune-mi, te rog, mai am încă multe datorii?
-Esti bine, i-a răspuns Sfântul, al cărui nume îl luase la Botez.
Altădata, bătrânul spunea iarăşi:
-Intr-o zi m-au viziat Marele Vasile împreună cu Cuviosul Teofil.
-Si ce ţi-au spus? l-au intrebat vizitatorii.
-Că sunt lenes!
-Pentru că nu te îngrijeşti de chilie?
-Nu! Maica Domnului nu vrea ca noi să avem griji, dar eu nu m-am silit cât trebuia la cele duhovniceşti”.

Arhim.Teofilact Marinakis, „Patericul Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2008, p. 103