miercuri, 28 decembrie 2011

Casa Petraşcu

„Casa noastră era în mijlocul unei curţi mari şi avea opt stâlpi de zid în faţă, de-a lungul unui cerdac pe care îl chemam podişor, unde, spre seară, cădeam obosit şi dormeam dus. La spatele casei era grădina cu meri şi caişi, la dreapta ei, hambarul, bucătăria de vară, pivniţa, grajdul şi şura; la stânga ei, la distanţă mică, curgea apa Bârladului dinspre care sulfa mai totdeauna o adiere răcoroasă şi în care străluceau razele soarelui”.
Nicolae Petraşcu- Icoane de lumină, Bucureşti, ed. Minerva, 1972, p. 4
N.B. În luna decembrie, s-au aniversat 152 ani de la naşterea unei importante personalităţi locale, anume Nicolae Petraşcu. Căutând pe net câteva informaţii despre evenimente care au onorat amintirea scriitorului şi diplomatului născut la Tecuci, am descoperit pe wikipedia, la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Petra%C8%99cu_(scriitor) , că Nicolae Petraşcu este născut la Tecuci, judeţul Covurlui….Curios lucru pentru un autor, mă refer la cel care a postat articolul, care ştie numele real al familiei, Petrovici, şi relaţia de rudenie între Nicolae şi Gheorghe Petraşcu, dar nu a aflat că Tecuciul nu a fost vreodată inclus în judeţul Covurlui. Încă un amănunt….nu vă întrebaţi de ce am surprins bicicleta, căruciorul, pantofii şi alte elemente în fotografie. Imaginea lămureşte situaţia clădirii şi a locatarilor actuali.

miercuri, 21 decembrie 2011

„In partea de nord a Chiliei Axion Estin, din Sfântul Munte, se găseşte Chilia Marelui Vasilie, în care s-au nevoit cuviosul Teofil Izvorâtorul de Mir, Cuviosul Gherasim Kefalonitul şi pentru un timp cuviosul Nicodim Aghioritul, lângă stareţul Silvestru din Cezareea. Tradiţia ascetică a acestei chilii a continuat-o bătrânul Fanurie românul, care s-a născut în 1898, în Tecuci, şi a murit, fiind singur în chilie, la 17 decembrie 1986, după ce a trăit în ea în jur de patruzeci de ani. A fost un monah care avea atâta rezistenţă în nevoinţă, încât nici chiar vechii asceţi nu-l ajungeau. Se ruga neîncetat, timp de mai multe zile şi nopţi. Era un postitor desăvârşit, care aproape nu mânca nimic. De asemenea, iubea privegherea. Dormea foarte puţin, dacă poate numi cineva statul în picioare cu ochii închişi. Se distingea printr-o mare acrivie, în ceea ce priveşte îndatoririle lui duhovniceşti. In postul mare, în ciuda celor optzeci de ani ai săi, făcea toate metaniile care sunt arătate în Triod. Chiar şi numai înfătişarea lui răspândea mireasma îndelungatei nevoinţe. Odată l-au vizitat cei Trei Ierarhi, trimişi fiind de Maica Domnului. Când aceştia voiau să plece, bătrânul l-a intrebat pe Marele Vasile:
-Spune-mi, te rog, mai am încă multe datorii?
-Esti bine, i-a răspuns Sfântul, al cărui nume îl luase la Botez.
Altădata, bătrânul spunea iarăşi:
-Intr-o zi m-au viziat Marele Vasile împreună cu Cuviosul Teofil.
-Si ce ţi-au spus? l-au intrebat vizitatorii.
-Că sunt lenes!
-Pentru că nu te îngrijeşti de chilie?
-Nu! Maica Domnului nu vrea ca noi să avem griji, dar eu nu m-am silit cât trebuia la cele duhovniceşti”.

Arhim.Teofilact Marinakis, „Patericul Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2008, p. 103


marți, 13 decembrie 2011

Dimitrie Sturza la Tecuci

Dimitrie A. Sturza a fost o personalitate marcantă a scenei politice româneşti, membru PNL, preşedinte al partidului între 1892 şi 1909, dar şi un apreciat om de cultură. Printre poziţiile politice deţinute reţinem funcţia de ministru al afacerilor externe (1881-1885, 1895-1896, 1897-1899, 1901-1902, 1904, 1907-1908), ministru al apărării naţionale (1901-1904), prim-ministru (1895-1896, 1897-1899, 1901-1906, 1907-1909). Intre 1882 şi 1884 a fost preşedintele celui mai înalt for ştiinţific din România, Academia Română. De Tecuci îl legau moşia de la Găiceanca şi prietenia cu Tache Anastasiu, unul dintre cei mai influenţi oameni politici locali, fost prefect, deputat şi senator, liderul PNL Tecuci. O şcoală cu tradiţie în învăţământul tecucean îi poartă numele. Citim în Epoca, numărul din 9 octombrie 1888, reacţia provocată cu ocazia unei vizite la Tecuci, atmosferă întreţinută de liderii conservatori locali, cei mai renumiţi dintre ei fiind Anton Cincu şi Constantin Plitos: „Venirea lui Dimitrie Sturza în Tecuci în scop de a ţine întruniri publice colectiviste a exasperate atat de mult spiritele, încât pe o ploaie torenţială mai întreaga populaţie ridicată de un singur om şi având în fruntea ei notabilii districtului au parcurs stadele oraşului cu strigăte de: jos colectivitatea, jos Tache Anastasiu, afară Dimitrie Sturza! Cu toate măsurile energice luate de administraţie nu s-au putut împiedica legitima indignare a mulţimii care, înţeleaptă şi devotată guvernului s-a mărginit numai a arăta ura şi oroare ce are pentru colectivitate retrăgându-se apoi în bună ordine şi linişte.”

Sursa foto: www. dcnews.ro

joi, 8 decembrie 2011

Viaţa la ţară

„Hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa săteanului nostru lasă mult de dorit, multele posturi ce locuitorii le-au păstrat ca datine străbune şi deprinşi a face din punctul de vedere al fanatismului religios şi lipsurile, a făcut ca hrana lui de regulă constă din castraveţi acri, varză acră, fasole, felurite preparate din buruieni, ştir, lobodă, susaiu, măcriş şi altele, toate acestea în mod primitive, încât este de mirare cum această populaţiune poate trăi, deşi parte din ei au la vatra lor păseri şi animale domestice diferite; totuşi numai de 5-6 ori pe an întrebuinţează carnea ca nutriment la sărbătorile mari, ca cause putem nota că multele necesităţi îi pune în posiţiune de a vinde totul spre a-şi întâmpina cheltuielile şi plus excesul de băuturi alcoolice…….Locuinţele locuitorilor din comunele rurale, în cea mai mare parte, sunt încă în stare primitivă, şi chiar dacă se fac construcţii din nou, acestea deşi sunt mai spaţioase, dar nu întrunesc condiţii igienice, fiindcă nu au un plan anumit; ele sunt insalubre, puţin igienice, cu pereţi subţiri, făcuţi din vălătuci şi bârne, nepardosite pe jos, strâmte şi ferestre mici, pe unde nu poate pătrunde lumina suficientă”.
Raportul doctorului G. Hepites, medic primar al ţinutului Tecuci, pe anul 1889

Sursa foto: elenaagachi.wordpress.com

miercuri, 7 decembrie 2011

Un examen cu Maiorescu

„Într-o zi călduroasă de iunie intrasem din întâmplare în sala în care Maiorescu ţinea examenul de sfârşit de an la logică. Candidaţii şedeau însiruiţi în banca întâi, în faţa căreia Maiorescu, surd de o ureche,îşi preumbla singur scaunul pentru a pune întrebări. In momentul acela se oprise în faţa a doi studenti mai maturi; le luă carnetul şi le citi numele:
-Aha, d. St. 0. Iosif, bun şi aha, d. Stefan Petică... care vasăzică poezia se pune în regulă cu logica, frumos…..
Pe Iosif îl cunoşteam din versuri; de Petică auzisem numai. Iosif înlemnise trist, adormit şi plângător ca o salcie. Petică avea ceva donchişotesc în el, o bărbiţă caprină neverosimilă, pete ruginii pe umerii obrajilor.
-Buun, mormăise Maiorescu, mângâindu-şi barbişonul. Nu vom fi pretentioşi…. nu-i asa? poeţi, mă rog. Asadar, d-le Iosif, să începem cu începutul, spune-mi ce e o noţiune ?
Ca şi cum n-ar fi auzit întrebarea, Iosif nu clintise; salcia dintr-însul plângea deasupra apei lacului.
-Atunci să ne spună d. Petică.
Omuleţul slab, numai oase, cu obrajii înfloriţi de ftizie, începuse a mişca brusc din mâini…….. repezindu-se în vorbe mari. Uluit de atâta risipă verbală, Maiorescu îl măsurase rece.
-Aha, care va să zică nu aţi studiat chestiunea asta. Se întâmplă. Să ne spună atunci d. Iosif ce este o judecată ?
Iosif stăruise în acelaşi mutism, scuturându-şi frunzele pe luciul bălţii; nici un cuvânt, nici o mişcare, ca şi cum n-ar fi fost vorbă de dânsul, pe când Petică se risipise din nou într-o frenezie de gesticulaţie si de vorbe goale fără legatură cu chestiunea. Enervat. Maiorescu se încruntase din nou:
-Atunci, cunoaşteţi poate mai bine teoria silogismului ?
Iosif rămăsese egal cu sine într-o tăcere integrala, iar Petică într-o vorbirie insuportabilă.
-Doamne ! exclamase Maiorescu, poezia nu prea are nevoie de logică, dar aici e vorba de logică şi nu de poezie. Stiţi ce ? Să o lăsăm să se coacă pe la toamnă…..”.

Pagini din carnetul unui memorialist-Eugen Lovinescu



Sursa foto: ro.wikipedia.org