joi, 24 noiembrie 2011

Lecţia de istorie

Profesorul Constantin Solomon ocupă un loc onorabil între personalităţile oraşului Tecuci, fiind considerat o figură marcantă a învăţământului local şi naţional. Născut la Avrămeşti, în fostul judeţ Tutova, la 27 ianuarie 1899, Constantin Solomon şi-a desfăşurat întreaga activitate de profesor, cercetător, publicist, om de cultură, în oraşul Tecuci. După absolvirea prestigiosului liceu bârlădean „Gheorghe Roşca Codreanu”, Constantin Solomon urmează cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Dintre profesorii facultăţii o impresie deosebită îi va produce Ion Bianu, o personalitatea a culturii româneşti, membru al Academiei Române, ales în Parlamentului României atât în 1896, cât şi în 1901, ca reprezentant al colegiului III Tecuci. Cariera didactică a profesorului Solomon a început în anul 1925 la „Gimnaziul Comercial”. În anul 1927, profesorul Solomon trece la Liceul „D.A. Sturza”, unde va deţine şi funcţia de director. Preocupările sale în domeniul literaturii vechi, arheologiei şi istoriei au fost concretizate în studii „care se disting prin minuţiozitate şi adâncimea analizei” (G.G. Ursu). Astfel, „Biblia de la Bucureşti, 1688. Contribuţii noi istorico-literare”, lucrare tipărită la Tecuci, în 1932, va primi premiul Neuschotz al Academiei Române, iar cele trei volume de „Documente tecucene”, publicate împreună cu profesorul C.A. Stoide, vor fi apreciate la superlativ în anuarele institutelor de istorie, promovândul pe profesorul Solomon direct în „Enciclopedia istoriografiei româneşti”, unde reputatul medievist Nicolae Stoicescu îl va înregistra ca „Medievist. Contribuţii la istoria politică şi cuturală. Editor de documente”. Pe lângă multe alte cercetătări de istorie locală, vezi lămuririle privind stăpânirea Costăcheştilor în satul Lărgăşeni, ţinutul Tecuci, sau cercetările privitoare la diferite personalităţi locale precum Calistrat Hogaş (va descoperi şi publica singurul act oficial care atestă anul naşterii scriitorului) sau Theodor Şerbănescu, tecucenii îi mai datorează şi existenţa muzeului din localitate, instituţie care va lua fiinţă prin reunirea colecţiilor istorice şi entomologice ale lui Mihail Dimitriu, profesorului Solomon, care va pune în valoare rezultatele săpăturilor arheologice de la Poiana, şi profesorului Alexe Alexinschi. Nu trebuie trecute cu vederea contribuţiile didactice, stimularea interesului elevilor pentru istorie şi literatură în cadrul societăţii „Tudor Pamfile”, dar mai ales publicarea alături de profesoara Maria Vartic a trei manuale de limbă română, „Limba română pentru clasa I secundară de băieţi şi fete”, „Limba română pentru clasa a II a secundară de băieţi şi fete”, „Limba română pentru clasa a III a secundară de băieţi şi fete”, toate editate la Bucureşti. Profesorul Constantin Solomon a fost căsătorit de două ori. Prima soţie, Mariana Solomon, avocat de profesie, a fost apreciată de G.G Ursu ca o poetă ce „excelează printr-o poezie lucida, rară în literatura feminină”. Versurile Marianei Solomon „sparg monotonia oraşului”: Aduceţi târnăcoape şi lopeţi/Să desgropăm oraşul din uitare/ Şi larg să deschidem porţile, care/S-au închis peste atâtea vieţi. După moartea Marianei, petrecută în anul 1955, profesorul Solomon se va căsători cu Paraschiva Popovici, rămasă văduvă după moartea soţului ei, învaţătorul Nicolae Popovici. Fiul profesorului Solomon, doctorul Ioan Petru Solomon, se va căsători cu Silvia, fiica preotului Marina, nimeni altul decât viitorul patriarh Justinian Marina.