miercuri, 19 ianuarie 2011

Tecuciul văzut de Ştefan Petică

"Nimic nu s-a schimbat; nimic nu s-a ştirbit, nimic nu s-a adăugat vechiului oraş care doarme învăluit în ceaţă pe malurile paşnicului Bârlad. Aceleaşi străzi largi şi acoperite cu prundiş sur se intind, tăcute, în praful care se înalţă subţire ca o umbră de fum de tămâie răspândită într-o biserică în ruine. Acelaşi curţi mari şi spaţioase, curţi făcute pentru îndestulare şi trai dus în toată largimea, se răsfaţă în patriarhala lor înfăţişare şi aceleaşi case mici şi simple, care seamănă cu zâmbetul mângâietor al unor femei bătrâne, îşi arată feţele lor modeste de sub acoperişurile rustice...."
"Treceam prin grădina care-mi tăinuise odinioară întâia mea dragoste, pe sub teii ale caror flori îmi parfumaseră întâiele cuvinte tremurătoare de poezie, de voluptate şi de vis. Fiecare copac îmi era prieten iubit şi dorit, fiecare cărare un templu adorat, fiecare colţ un altar sfânt” (G. Ursu-Tecuciul literar, Barlad, 1943, p.72).
Am tastat din curiozitate numele poetului Ştefan Petică pe celebru, de acum, Google. Primul site, poeziisiversuri.com, nu mă ajută sa aflu prea multe. In afara de nume si numărul de poezii publicate, informaţiile sunt puse, în sens propriu, sub semnul întrebării. Al doilea site, wikipedia, trebuie să-i mulţumească, pentru cele câteva rânduri (4), lui Călinescu, şi să-l apostrofeze pe cel care a postat informaţia conform căreia poetul a murit la Bucureşti. Nu totul se naşte şi moare la Bucureşti. Măcar atât să lămurim....Petică s-a întors să moară în satul său natal, Buceşti. Intr-o telegramă adresată prietenului George Tutoveanu, poet bârlădean, Petică scria: „Eu sunt foarte grav; nu mai e nici o speranţă de scăpare. Adio. Buceşti, prin Iveşti”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu ne asumam responsabilitatea juridica pentru parerile exprimate in rubrica intitulata "Comentarii".