miercuri, 28 decembrie 2011

Casa Petraşcu

„Casa noastră era în mijlocul unei curţi mari şi avea opt stâlpi de zid în faţă, de-a lungul unui cerdac pe care îl chemam podişor, unde, spre seară, cădeam obosit şi dormeam dus. La spatele casei era grădina cu meri şi caişi, la dreapta ei, hambarul, bucătăria de vară, pivniţa, grajdul şi şura; la stânga ei, la distanţă mică, curgea apa Bârladului dinspre care sulfa mai totdeauna o adiere răcoroasă şi în care străluceau razele soarelui”.
Nicolae Petraşcu- Icoane de lumină, Bucureşti, ed. Minerva, 1972, p. 4
N.B. În luna decembrie, s-au aniversat 152 ani de la naşterea unei importante personalităţi locale, anume Nicolae Petraşcu. Căutând pe net câteva informaţii despre evenimente care au onorat amintirea scriitorului şi diplomatului născut la Tecuci, am descoperit pe wikipedia, la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Petra%C8%99cu_(scriitor) , că Nicolae Petraşcu este născut la Tecuci, judeţul Covurlui….Curios lucru pentru un autor, mă refer la cel care a postat articolul, care ştie numele real al familiei, Petrovici, şi relaţia de rudenie între Nicolae şi Gheorghe Petraşcu, dar nu a aflat că Tecuciul nu a fost vreodată inclus în judeţul Covurlui. Încă un amănunt….nu vă întrebaţi de ce am surprins bicicleta, căruciorul, pantofii şi alte elemente în fotografie. Imaginea lămureşte situaţia clădirii şi a locatarilor actuali.

miercuri, 21 decembrie 2011

„In partea de nord a Chiliei Axion Estin, din Sfântul Munte, se găseşte Chilia Marelui Vasilie, în care s-au nevoit cuviosul Teofil Izvorâtorul de Mir, Cuviosul Gherasim Kefalonitul şi pentru un timp cuviosul Nicodim Aghioritul, lângă stareţul Silvestru din Cezareea. Tradiţia ascetică a acestei chilii a continuat-o bătrânul Fanurie românul, care s-a născut în 1898, în Tecuci, şi a murit, fiind singur în chilie, la 17 decembrie 1986, după ce a trăit în ea în jur de patruzeci de ani. A fost un monah care avea atâta rezistenţă în nevoinţă, încât nici chiar vechii asceţi nu-l ajungeau. Se ruga neîncetat, timp de mai multe zile şi nopţi. Era un postitor desăvârşit, care aproape nu mânca nimic. De asemenea, iubea privegherea. Dormea foarte puţin, dacă poate numi cineva statul în picioare cu ochii închişi. Se distingea printr-o mare acrivie, în ceea ce priveşte îndatoririle lui duhovniceşti. In postul mare, în ciuda celor optzeci de ani ai săi, făcea toate metaniile care sunt arătate în Triod. Chiar şi numai înfătişarea lui răspândea mireasma îndelungatei nevoinţe. Odată l-au vizitat cei Trei Ierarhi, trimişi fiind de Maica Domnului. Când aceştia voiau să plece, bătrânul l-a intrebat pe Marele Vasile:
-Spune-mi, te rog, mai am încă multe datorii?
-Esti bine, i-a răspuns Sfântul, al cărui nume îl luase la Botez.
Altădata, bătrânul spunea iarăşi:
-Intr-o zi m-au viziat Marele Vasile împreună cu Cuviosul Teofil.
-Si ce ţi-au spus? l-au intrebat vizitatorii.
-Că sunt lenes!
-Pentru că nu te îngrijeşti de chilie?
-Nu! Maica Domnului nu vrea ca noi să avem griji, dar eu nu m-am silit cât trebuia la cele duhovniceşti”.

Arhim.Teofilact Marinakis, „Patericul Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2008, p. 103


marți, 13 decembrie 2011

Dimitrie Sturza la Tecuci

Dimitrie A. Sturza a fost o personalitate marcantă a scenei politice româneşti, membru PNL, preşedinte al partidului între 1892 şi 1909, dar şi un apreciat om de cultură. Printre poziţiile politice deţinute reţinem funcţia de ministru al afacerilor externe (1881-1885, 1895-1896, 1897-1899, 1901-1902, 1904, 1907-1908), ministru al apărării naţionale (1901-1904), prim-ministru (1895-1896, 1897-1899, 1901-1906, 1907-1909). Intre 1882 şi 1884 a fost preşedintele celui mai înalt for ştiinţific din România, Academia Română. De Tecuci îl legau moşia de la Găiceanca şi prietenia cu Tache Anastasiu, unul dintre cei mai influenţi oameni politici locali, fost prefect, deputat şi senator, liderul PNL Tecuci. O şcoală cu tradiţie în învăţământul tecucean îi poartă numele. Citim în Epoca, numărul din 9 octombrie 1888, reacţia provocată cu ocazia unei vizite la Tecuci, atmosferă întreţinută de liderii conservatori locali, cei mai renumiţi dintre ei fiind Anton Cincu şi Constantin Plitos: „Venirea lui Dimitrie Sturza în Tecuci în scop de a ţine întruniri publice colectiviste a exasperate atat de mult spiritele, încât pe o ploaie torenţială mai întreaga populaţie ridicată de un singur om şi având în fruntea ei notabilii districtului au parcurs stadele oraşului cu strigăte de: jos colectivitatea, jos Tache Anastasiu, afară Dimitrie Sturza! Cu toate măsurile energice luate de administraţie nu s-au putut împiedica legitima indignare a mulţimii care, înţeleaptă şi devotată guvernului s-a mărginit numai a arăta ura şi oroare ce are pentru colectivitate retrăgându-se apoi în bună ordine şi linişte.”

Sursa foto: www. dcnews.ro

joi, 8 decembrie 2011

Viaţa la ţară

„Hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa săteanului nostru lasă mult de dorit, multele posturi ce locuitorii le-au păstrat ca datine străbune şi deprinşi a face din punctul de vedere al fanatismului religios şi lipsurile, a făcut ca hrana lui de regulă constă din castraveţi acri, varză acră, fasole, felurite preparate din buruieni, ştir, lobodă, susaiu, măcriş şi altele, toate acestea în mod primitive, încât este de mirare cum această populaţiune poate trăi, deşi parte din ei au la vatra lor păseri şi animale domestice diferite; totuşi numai de 5-6 ori pe an întrebuinţează carnea ca nutriment la sărbătorile mari, ca cause putem nota că multele necesităţi îi pune în posiţiune de a vinde totul spre a-şi întâmpina cheltuielile şi plus excesul de băuturi alcoolice…….Locuinţele locuitorilor din comunele rurale, în cea mai mare parte, sunt încă în stare primitivă, şi chiar dacă se fac construcţii din nou, acestea deşi sunt mai spaţioase, dar nu întrunesc condiţii igienice, fiindcă nu au un plan anumit; ele sunt insalubre, puţin igienice, cu pereţi subţiri, făcuţi din vălătuci şi bârne, nepardosite pe jos, strâmte şi ferestre mici, pe unde nu poate pătrunde lumina suficientă”.
Raportul doctorului G. Hepites, medic primar al ţinutului Tecuci, pe anul 1889

Sursa foto: elenaagachi.wordpress.com

miercuri, 7 decembrie 2011

Un examen cu Maiorescu

„Într-o zi călduroasă de iunie intrasem din întâmplare în sala în care Maiorescu ţinea examenul de sfârşit de an la logică. Candidaţii şedeau însiruiţi în banca întâi, în faţa căreia Maiorescu, surd de o ureche,îşi preumbla singur scaunul pentru a pune întrebări. In momentul acela se oprise în faţa a doi studenti mai maturi; le luă carnetul şi le citi numele:
-Aha, d. St. 0. Iosif, bun şi aha, d. Stefan Petică... care vasăzică poezia se pune în regulă cu logica, frumos…..
Pe Iosif îl cunoşteam din versuri; de Petică auzisem numai. Iosif înlemnise trist, adormit şi plângător ca o salcie. Petică avea ceva donchişotesc în el, o bărbiţă caprină neverosimilă, pete ruginii pe umerii obrajilor.
-Buun, mormăise Maiorescu, mângâindu-şi barbişonul. Nu vom fi pretentioşi…. nu-i asa? poeţi, mă rog. Asadar, d-le Iosif, să începem cu începutul, spune-mi ce e o noţiune ?
Ca şi cum n-ar fi auzit întrebarea, Iosif nu clintise; salcia dintr-însul plângea deasupra apei lacului.
-Atunci să ne spună d. Petică.
Omuleţul slab, numai oase, cu obrajii înfloriţi de ftizie, începuse a mişca brusc din mâini…….. repezindu-se în vorbe mari. Uluit de atâta risipă verbală, Maiorescu îl măsurase rece.
-Aha, care va să zică nu aţi studiat chestiunea asta. Se întâmplă. Să ne spună atunci d. Iosif ce este o judecată ?
Iosif stăruise în acelaşi mutism, scuturându-şi frunzele pe luciul bălţii; nici un cuvânt, nici o mişcare, ca şi cum n-ar fi fost vorbă de dânsul, pe când Petică se risipise din nou într-o frenezie de gesticulaţie si de vorbe goale fără legatură cu chestiunea. Enervat. Maiorescu se încruntase din nou:
-Atunci, cunoaşteţi poate mai bine teoria silogismului ?
Iosif rămăsese egal cu sine într-o tăcere integrala, iar Petică într-o vorbirie insuportabilă.
-Doamne ! exclamase Maiorescu, poezia nu prea are nevoie de logică, dar aici e vorba de logică şi nu de poezie. Stiţi ce ? Să o lăsăm să se coacă pe la toamnă…..”.

Pagini din carnetul unui memorialist-Eugen Lovinescu



Sursa foto: ro.wikipedia.org

duminică, 27 noiembrie 2011

O reclamă

Înlocuiţi-vă flanelele! Antihigienice prin faptul că opresc evaporaţiunea sudoare. Îmbrăcaţi-vă cu flanele de vată de turbă ale Doctorului Rasurel singurele recunoscute ca higienice. Sunt singurul remediu contra durerilor reumatismale; sunt antiseptice; sunt nemicşorabile la spălat; Absorb Sudoarea; sunt elastice, îşi conserve porositatea, evaporează sudoarea. Neputrecibile, Antifermenticibile, Călduroase, Igienice din toate punctele de vedere. Singurul Depositar pentru România: Magasinul AU PETIT PARISIEN, Bucureşti, Calea Victoriei, 92 (vis-à-vis de Palatul Regal). Deposite in provincie: Focşani, Iacob K. Hanagic, Buzău, Fraţii Stoicescu, Tecuci, Fraţii Ibrăileanu. Onorabilul public din provincie este rugat a cere la Depositele locale CATALOGUL ILUSTRAT şi PRECIUL CURENT pentru a nu plăti mai scump”.


Epoca, 28 februarie 1898.

joi, 24 noiembrie 2011

Lecţia de istorie

Profesorul Constantin Solomon ocupă un loc onorabil între personalităţile oraşului Tecuci, fiind considerat o figură marcantă a învăţământului local şi naţional. Născut la Avrămeşti, în fostul judeţ Tutova, la 27 ianuarie 1899, Constantin Solomon şi-a desfăşurat întreaga activitate de profesor, cercetător, publicist, om de cultură, în oraşul Tecuci. După absolvirea prestigiosului liceu bârlădean „Gheorghe Roşca Codreanu”, Constantin Solomon urmează cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Dintre profesorii facultăţii o impresie deosebită îi va produce Ion Bianu, o personalitatea a culturii româneşti, membru al Academiei Române, ales în Parlamentului României atât în 1896, cât şi în 1901, ca reprezentant al colegiului III Tecuci. Cariera didactică a profesorului Solomon a început în anul 1925 la „Gimnaziul Comercial”. În anul 1927, profesorul Solomon trece la Liceul „D.A. Sturza”, unde va deţine şi funcţia de director. Preocupările sale în domeniul literaturii vechi, arheologiei şi istoriei au fost concretizate în studii „care se disting prin minuţiozitate şi adâncimea analizei” (G.G. Ursu). Astfel, „Biblia de la Bucureşti, 1688. Contribuţii noi istorico-literare”, lucrare tipărită la Tecuci, în 1932, va primi premiul Neuschotz al Academiei Române, iar cele trei volume de „Documente tecucene”, publicate împreună cu profesorul C.A. Stoide,

O colecţie de documente

Constantin Solomon şi C.A. Stoide, Documente tecucene, vol. I, secolele XVII-XIX, 1938, 128 p., vol. II, secolele XVI-XVII, 1939, 138 p., vol. III, secolele XVII-XIX, 1941, 220 p., Tipografia Lupaşcu, Bârlad.

Autorii colecţiei de documente referitoare la trecutul Tecuciului, Constantin Solomon, profesor şi director al liceului „Dimitrie A. Sturza”, şi C.A. Stoide, profesor şi director al „Liceului comercial”, au publicat la Bârlad documente inedite privitoare la istoria ţinutului Tecuci. Identificate în Arhivele Statului din Iaşi, Bucureşti sau la Academia Română, documentele urmau să fie folosite în redactarea monografiei despre târgul şi ţinutul Tecuci. Volumele documentare cuprind acte datate între secolele XVI şi XIX. Documentele fac referiri la diferite întăriri de vânzări şi cumpărări de moşii, danii, porunci de cercetări a neînţelegerilor relative la pamânt, rapoarte către Domn asupra acestor cercetărilor, ordine de hotărnicii a moşiilor, cercetări ale diferitelor abuzuri, etc. Un indice bine alcătuit însoţeşte fiecare volum.

marți, 22 noiembrie 2011

Colocviul de filosofie

Casa de cultură Tecuci şi Protoieria Tecuci organizează Colocviul anual de filosofie ,,Ion Petrovici”. Evenimentul se va desfăşura în Sala de conferinţe a Protoierie Tecuci în zilele de vineri, 25.11.2011, ora 17.00, şi sâmbătă, 26.11.2011, ora 10.00. Comunicările vor fi susţinute de:
Prof. Ionel Necula - ,,Specificul neamului românesc de la Emil Cioran la Mircea Vulcănescu”.
Prof.univ.dr. Ștefan Munteanu - ,,Nae Ionescu în memoria lui Mircea Vulcănescu”.
Prof. dr. Isabela Vasiliu Scraba -,, M. Vulcănescu în căutarea lui "hieros topos", a locului fără loc”.
Prof.dr. Adrian Michiduță - ,,Mircea Vulcănescu- metafizician și istoric al filosofiei”.
Prof. Radu Vladimir - ,,Mircea Vulcănescu despre literatura unei generații. Aprecieri, opinii, controverse”.
Dr. Marius Oprea - ,,O paradigmă a securității: Nu ne răzbunați!”
Lector univ. dr. Ion Cordoneanu - ,,Filosofia creștină la Mircea Vulcănescu”.
Moderator: dl. Viorel Burlacu
Sursa foto: razvan-codrescu.blogspot.com. Monument dedicat lui Mircea Vulcanescu.

luni, 14 noiembrie 2011

In memoriam

La 8 noiembrie 2011 s-a împlinit un an de la trecerea către cele veşnice a prof. univ. dr. Vasile Lica, una dintre personalităţile de prim rang ale învăţământului superior gălăţean. Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos” a organizat un moment de evocarea a profesorului Vasile Lica, eveniment la care au participat foşti şi actuali studenţi, profesori, diferiţi invitaţi.

Citeşte mai multe despre activitatea ştiinţifică a profesorului Vasile Lica pe http://www.ugal.ro/index.php

Foto: prof. Lica susţinând comunicarea „Vasile Pârvan şi thracomania”, Casa de Cultură, Tecuci, 2008.

Contribuţii la istoria sistemului sanitar în ţinutul Tecuci (1829-1850)

În acest articol, autorul analizează evoluţia sistemului sanitar al ţinutului Tecuci în perioada anilor 1829-1850. Identificăm informaţii referitoare la înfiinţarea unui spital de campanie în localitate, în timpul războiului ruso-turc desfăşurat între 1828-1829, activitatea primilor doctori în timpul ocupaţiei ruseşti sau menţionarea primului farmacist al oraşului. Totodată, sunt amintiţi primii boieri care au înţeles importanţa prezenţei unui medic în ţinut. Dintre aceştia se va remarca boierul Costache Conachi. El avea în intenţie întemeierea primelor spitale din ţinutul Tecuci, atât în oraş, cât şi în zona rurală, la Ţigăneşti şi Nămoloasa. Prezenţa doctorului Kernbach la Tecuci, personalitate a comunităţii evreieşti din Botoşani, se datorează marelui boier. Tot Conachi va pune la dispoziţia sătenilor din ţinut un doctor, pe Flaişlein, viitorul medic primar al oraşului Iaşi, şi un farmacist. Studiul este publicat în Analele Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, Seria 19, Istorie, tom IX, 2010, pp. 63-71. Se poate citi pe:


Sursa foto: bvau.ro

Un simbol



Sursa foto: ro. wikipedia.org

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

În urmă cu 136 de ani...

Domnul Gh. Cuza, primar al oraşului Tecuci în două legislaturi, septembrie 1875-noiembrie 1876 şi septembrie 1889-octombrie 1894, prezenta consilierilor locali „Raportul de administraţiune a comunei urbane Tecuciu pe anulu 1875”. Din expunerea primarului aflăm că Tecuciul „este populat de aprocsemativ de un numărul de 15000 locuitori de diverse naţionalităţi” (cifra pare să fie exagertă sau mai degrabă poate fi o greşeală de tipar n.n.), are „şapte biserici”, dintre care „Sf. Gheorghe” este considerată catedrală, „trei şcoli primare de băeţi şi două şcoli primare de fete care se frecventează de un numer de 317 băeţi şi 110 fete”, „un institut privat de fete unde se predă limba romănă, francesa şi germana”, „o piaţă principală pavată, proprietate a sa (comunei n.n.) pentru vânzarea cărnei, verdeţurilor”, „151 de fanare cu lampe” pentru „eluminarea cu gaz liquid”, „gara căii ferate”, „un spital”, „un cimitir încunjurat cu şanţu”, „o grădină publică”, unitatea pompierilor care „se compune dintr-un şefu în qualitate de sergent-major, un caporal şi 24 soldaţi”, o unitate de poliţie cu „39 de guardişti asupra cărora este un şefu”, „judecătoria de pace”, o „primărie” cu 9 angajaţi. De aspectul şi îngrijirea târgului se ocupa „un architectu inginer…, doi cantonişti, trei măturători”, aceştia din urmă fiind ajutaţi de „un cal pentru căratu gunoailor”. Nu se aminteşte mai nimic despre principalele străzi ale oraşului, numărul sau starea lor. Ne ajută să înţelegem câte ceva despre acest aspect intenţia primarului de a folosi cei „300 metri cubi petrişu pentru aprovisionarea străzilor soşeluite.....”.

duminică, 30 octombrie 2011

La raport

„Comanda pompierilor se compune dintr-un şefu în calitate de sergent-major, un caporal şi 24 de soldaţi. Instrumentili sunt una pompă mare, una mică portativă, patru sacale şi 12 cai care toate se întreţin de Comună cu suma anuală de 17.703 lei, fără vreo altă sub-venţiune. Instrumentile menţionate din causa vechimii au devenit în proastă stare. In anul curent s-au comisionat prin D-lu Ministru de resbel o pompă cu toate accesoriile ei din Parisu a cărui costu este de 3.400 lei după sistemul celor ce s-au comisionat de D-lu Ministru pentru comenzile de pompieri trecute sub a sa administraţie, s-au schimbatu două perechi de cai, s-au dat în antreprisă confecţionarea hainelor necesare pompierilor, s-au făcut un furgon pentru transportul fânului şi gunoiului şi s-au cumpărat furajul necesar cailor, iar celelalte objecte ce mai sunt prevăzute în Bugetul anului current urmează a se confecţiona până la finile anului current dacă mijloacile comunei vor permite, în cazu contraru se vor trece în bugetul anului viitor, reperaţiunea podelilor grajdului şi a ulucilor cazarmei fiindu absolută deşi este în buget alocată suma de 700 lei, însă din causă că la terminile ce au fost ficsate nu s-au găsit concurenţi…, au rămas ca onorabilul consiliu să avisese a se face în regie”.

Raportul de administraţiune a comunei urbane Tecuciu pe anulu 1875

Sursa foto: prof. Vrabie Ovidiu

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Boierii noştri

„Ispravnicul de Focsani este curajos şi foarte galant. Pâinea albă şi puii foarte buni au fost lucruri pe care nu le-am vazut de foarte mult timp şi care au meritat recunostinţa mea. Cel de Tecuci mi s-a părut un boier mai mare. Stăpân peste trei localităţi vecine şi aşezate pe o vale bine cultivă, bine udată, el este conştient de toată superioritatea pe care i-o oferă cei doi piaştri şi cele 12 zile de muncă, zile cerute tuturor indivizilor care“au fericirea” de a i se supune. Toate acestea justifică suficient gravitatea prezenţei sale orientale şi indiferenţa pentru străini; deşi m-a primit într-o manieră neatentă, chiar dacă mi-a trimis resturile unei cinei proaste şi mi-a oferit cel mai prost cal din districtul său, trebuie să recunosc ca are cea mai frumoasă barbă pe care am vazut-o în viaţa mea”.

D’ Hauterive “Memoriu despre starea Moldovei la 1787”, Institutul de arte grafice, Bucuresti, 1902, p.324
Sursa foto: www.genealogie.lovendal.net

vineri, 9 septembrie 2011

Eroul



Sursa foto: prof. Sion

Igiena în 1875

„Consiliul Comunal prin decesiunea nr. 56 datǎ în şedinţa de la 12 iunie a.c. aprobatǎ şi de Comitetul Permanentu prin avisul nr. 9234 au despusu cǎ bǎile de aburi şi duşu ce suntu fǎcute la spital se potu usa şi de cǎtrǎ particolari în plata a câte un francu 50 bani de bae de abur cu duşu şi 50 bani numai pentru duşu de apǎ rece cǎtrǎ care s-au şi fǎcutu despǎrţiture cameriloru în care sunt așazate băile pentru că acele a bolnaviloru sǎ fie separate de acele ce sǎ punu la usul particolariloru. Prin consicențe subsemnatul anunce cǎ persoanile ce ar dori s-au ar avea necesitate de aseminea bǎi plǎtindu pentru baea ce va voi a face cǎtrǎ Dlui Intendantu. Zilele ficsate pentru bǎii suntu, Joea şi Sîmbǎta orile de la 8 demineaţa pânǎ la 2 postu meridiane”.

Doru Parascan, Valentina Parascan-Documente privind sistemul sanitar tecucean. Secolul al XIX, ed. Gr. T. Popa, Iasi, 2010, p.98

Sursa foto: cersipamantromanesc.wordpress.com


Cercetaşul



Sursa foto: Casa de Cultura Tecuci

marți, 30 august 2011

Iorgu Iordan despre Petrovici

Dacă spuneam despre Petrovici că „este o personalitate importantă a vieţii culturale şi politice româneşti din prima parte a secolului XX”, despre Iorgu Iordan se pot afirma exact aceleaşi cuvinte, însă pentru cea de-a doua jumătate a secolului. Fără să fi deţinut vreun portofoliu ministerial, ci doar pe cel de ambasador la Moscova, Iordan se va impune în domeniul lingvisticii româneşti, nu datorita orientarilor sale politice, mai ales după 1945, cât pregătirii sale temeinice. La Gimnaziul din Tecuci, Iorgu Iordan ocupă întotdeauna primele poziţii în clasă. In anul şcolar 1903-1904, elevul Iorgu Iordan „s-a clasificat întâiul”. Urmează liceul în Iaşi, cursurile universităţilor din Iaşi, Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept, Bonn, Berlin, Paris. In 1927, Iordan este profesor titular de limbi şi literaturi romanice la Universitatea din Iaşi, iar în 1946 trece la Universitatea din Bucureşti.

marți, 23 august 2011

Un toast

În toamna anului 1893, regele Carol I revine la Tecuci pentru a participa la manevrele militare din oraş. La acest eveniment participă şi principele moştenitor Ferdinand. Pe data de 27 septembrie/9 octombrie, primarul oraşului Gheorghe Cuza organizează un banchet în cinstea distinşilor musafiri, prilej cu care regele închină pentru viitorul oraşului şi sănătatea locuitorilor lui. A doua seara, va fi rândul ministrului de război, nimeni altul decât generalul Iacob Lahovari, fratele lui Alexandru şi Ion Lahovari, să se conformeze, de data asta în hala Infanteriei. Textul de mai jos, publicat de Constantin C. Giurescu în „Cuvântările regelui Carol I”, Bucureşti, 1939, p.127, este “toastul pentru oraşul Tecuci”, discurs rostit la masa pregătită de primarul oraşului Tecuci.
„Tecuciul are de mult strânse legături cu armata. Este aproape un sfert de veac, când oraşul era un centru militar prin tabăra dela Furceni.

luni, 1 august 2011

Cronica războiului

“Damele române şi resboiulu
Cu fericire luamu în mână condeiul, căci eta eraşi avemu se înregistramu nişte acte, cari probeaza ca femeile române sunt la înnaltimea loru. Nu numai dincolo, dar şi dincoace de Carpaţi, damele române, stimatele noastre surori, formeza comitet pentru ajutorarea ostaşiloru români răniţi.................... Ni s-anuncia că şi în Tecuci s-a constituitu unu comitetu de 25 doamne cu acela-şi scopu. Dna Elena Plitos a fostu aleasă presiedinte; dnele Copetki şi Serbănescu, vice-presiedinte; dnele Papadopolu si Anastasiu, secretare; dnele Nicolau şi Negru, casiere şi ca acestu comitetu a începutu imediatu a aduna contribuţiuni, a stimula pe doamne la lucru, astu-felu în câtu mai fiecare casă a transformată într-un atelieru de scama şi bandaje.....”

Și dus a fost...

Proces-verbal
„Astăzi 24 iulie 1917 subsemnatul G. Rezuş, casierul Agenţiei Tecuci, însărcinat fiind cu predarea valorilor Agenţiei, conform procesului-verbal, încheiat la Agenţia Tecuci la 22 crt., am predat Caseriei Centrale numerarul în sumă totală de Lei 1 000 000, conform alăturatei chitanţe, iar celelalte valori le-am predat D-lui Radu Ieremia, pentru a fi transportate în Rusia, împreună cu celelalte valori ale Băncii Naţionale, şi care sunt puse într-o ladă, sigilată de subsemnatul şi anume: Efecte publice în garanţie-Lei 867 200, Efecte publice în gaj-Lei 35 000, Efecte publice Depozit proo.-Lei 26 000, Efecte comerciale scontate...-Lei 30 000, Efecte protestate-Lei 243 203, Titluri provizorii la Impr. Naţ.-Lei 22 400. Prezentul proces-verbal s-a făcut în dublu exemplar, semnându-se ambele noi.

vineri, 1 iulie 2011

Boier de Tecuci

"Pe la prânz am ajuns în oraşul Tecuci, însă deoarece şi aici era ciumă, m-am instalat la o verstă depărtare de bariera oraşlui, în câmp, lângă un puţ. După o jumătate de oră, a tras langă mine o frumoasă trasură de fabricaţie vieneză la care erau înhămaţi opt cai. Pe capră şedea un arnăut în veşminte bogate, având pe umăr o puşcă, iar la brâu un pumnal şi patru pistoale; în mână ţinea un ciubuc lung de tot. In trăsură stătea aşezat un boier moldovean: era ispravnicul regional sau, mai bine zis, stăpânul întregului judeţ, pentru că, după câte am aflat de la el, dânsul e cel care dispune şi de puterea executiva şi de cea legislativă şi dirijează strângerea veniturilor statului. Numele lui era Nicolescu. M-a salutat într-o franţuzeasca curată şi, la întrebarea mea de unde a învăţat această limbă, mi-a raspuns că, în tinereţe, a avut pe rând cinci preceptori francezi. Mi-a adus în dar un ulcior mare de vin moldovenesc

miercuri, 25 mai 2011

Anduranţă

„Sub-locotenentul Paul Nicorescu din regimentul 3 Roşiori, cu reşedinta în Tecuci, care în Noembre, anul trecut, a parcurs, din preună cu alţi camarazi, călare, distanţa Tecuci-Bârlad (50 kilom.) într-o singură zi şi a eşit întâiul, zilele trecute a pus în aplicare un plan mai îndrăzneţ. Numitul sub-locotenent a hotărât să parcurgă numai în 11 ore şi călare distanţa Tecuci-Vaslui (110 kilom.). In adevăr, în ziua de 27 Martie trecut, la 7 ore dim. d. Nicorescu pleacă din Tecuci şi ajunge la Vaslui la ora 6 şi 15 min. seara. O diferenţă de 15 m. în plus. La Vaslui a fost primit într-un chip îmbucurător de d. Colonel Magheru care era deja înştiinţat

miercuri, 18 mai 2011

Sesiune de comunicari

Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie a Universitatii Dunarea de Jos din Galati organizeaza, in perioada 18-20 mai, simpozionul international Dialog interdisciplinar in cercetare academica. Astfel, timp de 3 zile, peste 70 de specialisti in domeniile: Teologie ortodoxa, Istorie, Filosofie, Sociologie si Educatie si arta vor prezenta cele aproximativ cele 100 de lucrari inscrise in programul simpozionului.

luni, 2 mai 2011

Regele Carol I la Tecuci

„Marţi, 28septembrie...
Ora 2 ½ plecarea din Focşani, toată lumea la gară. Ora 4 sosirea în Tecuci, mare întâmpinare, discursuri. Primarul Pătărlăgeanu şi Tiriachiu. De faţă toţi şefii de corpuri. La biserică, apoi Pătărlăgeanu, unde locuiesc, casă frumoasă. Ora 7 mare dineu la Hotel Bordan (Bogdan, n.n.). Tiriachiu, deputatul Racoviţă, şefii de corpuri, Manu, Radovici etc., toasturi, împreună până la ora 10. Acasă pe jos, iluminaţie şi artificii, primire minunată.
Miercuri, 29 septembrie...
Ora 9 primirea ofiţerilor străini, col. Turlev (Rusia), col. Lanza (Italia), col. Baron von Hugel (Austria) de la husarii din Braşov şi încă un ofiţer de stat-major, col. Tramond şi căpit. Chavand (Franţa), col. Primrose (Anglia)....Defilare şi vizitarea taberei. Ora 12 înapoi. Ora 12 ½ dejun la hotel, de fată toţi ofiţerii străini etc. Orele 2-4 vizitat diferite stabilimente din Tecuci, apoi scris. Ora 6 ½ cină, 30 persoane. Ora 9 promenadă prin oraşul frumos iluminat. Toţi împreună. Ora 10 acasă.

miercuri, 6 aprilie 2011

Amintiri

Într-o seară, pe când absolveam clasa a patra primară, cu perspectiva certă de premiant întâi, am mers cu părinţii la gră­dina publică, – un mic manej în centrul oraşului, unde lumea se învârtea în sunetul muzicii militare, care cânta „Turturica-Vals” sau alte compoziţii ale domnului Capelmaistru, un blond cu nume polonez. Cu toate instrucţiunile ce le primisem să mă plimb cu micul „Pierrot”, o păpuşă cu hăinuţe de catifea şi cu gulerul nu­mai în dantele – de neam boieresc autentic, – mi-am plantat frumuşel tovarăşul pe-o bancă, după două-trei învârtituri, şi mi-am continuat plimbarea la braţ cu Iliescu Ilie, un băiat sărman, cu hainele uzate, dar dintre colegii cei mai meritoşi. La întoarcerea acasă, o scenă teribilă: mama, tremurând de mânie şi decisă să-mi reteze fără slăbiciune astfel de apucă­turi, mi-a făcut o morală, în formele cele mai aspre cu putinţă. – Degeaba, cât te-am crescut eu cu lume bună, în loc să cauţi să te ridici, tragi în jos, îţi place tot cu lume proastă, cu băieţi de la uliţa mare (cartier popular, fără nicio nobleţe). N-ai ambiţie în tine. Te rog să nu se mai repete altă dată, altfel să ştii că nu te mai învăţ carte şi te dau la prăvălie. Am simţit ca o fişcă pe obraz aceste cuvinte de orgoliu deplasat. Dar mi-am luat inima în dinţi, şi i-am răspuns una şi una: – Prietenul cu care m-am plimbat îmi este coleg de bancă, ne potrivim şi avem ce vorbi unul cu altul. Pierrot al d-tale este un idiot şi nu poate să existe între noi nicio legătură.

sâmbătă, 26 martie 2011

Lansare de carte

Marţi, 29.03.2011, va avea loc lansarea volumului „Monumente istorice şi de arhitectură din oraşul Galaţi din a doua jumătate a secolului al XIX lea –prima jumătate a secolului XX”, autor Valentin Bodea. Evenimentul se va desfăşura la sala „Ion Petrovici” începând cu ora 11.00.

O fuziune bancară


„Ni s-a adus la cunoştinţă o nouă fuziune de bănci în România. Este vorba de Banca Prevederea, Banca de Scont şi Banca Creditul Tecucean, care vor fuziona şi vor purta noua denumire de Banca Prevederea S.A. Tecuci. Aportul fiecărei societăţi este:
5 milioane de lei Banca Prevederea
4 milioane de lei Banca de Scont
1 milion de lei Banca Creditul Tecucean
Noul stabiliment va avea un capital social de 10 milioane de lei”.

Revue international de societes, Paris, Rue Soufflot, 15 aprilie 1935, pag. 579.

vineri, 25 martie 2011

Societatea literară „Tudor Pamfile”

„S-au continuat şedinţele literare cu elevii cursului superior, săptămânal, la ora 3.30 după amiazi, sub preşedinţia de onoare a d-lui prof. Const. Solomon, asistând şi D-nii profesori ai Liceului. Ședinţele aveau un program format din lecturi, disertaţii, comunicări şi recensii asupra diferiţilor scriitori, în special tecuceni, precum şi comemorări de fapte şi oameni de seamă. S-au ţinut 12 şedinţe, în amfiteatrul Liceului, cu 80-90 elevi. Dările de seamă şi discuţiile asupra lucrărilor s-au trecut în registrul de procese-verbale al societăţii”.
C. Solomon, C.A. Stoide – „Documente Tecucene, vol. III, sec. XVII-XIX”, Tipografia Lupaşcu, Bârlad, pag. 178.

joi, 17 martie 2011

O cronică şcolară (1936-1937)

„Cursurile au fost urmate, în acest an şcolar, de 338 elevi. Sub noua direcţiune s-au mai făcut unele îmbunătăţiri cu caracter didactic şi administrativ, începute încă din primăvara anului 1937, astfel:
In parcul din faţa Liceului s-au făcut garduri vii de duzi, alei cu prundiş, pajişti de gazon şi ronduri de flori; s-au instalat conducte de apă pentru stropit; intrarea elevilor s-a făcut pe la Internat, pe o şosea, cu garduri vii de salcâm pe ambele părţi, suprimându-se intrarea prin partea de Sud, pe lângă clase, astfel ca întreaga clădire să rămână în mijlocul parcului, într-o atmosferă înviorătoare, de vegetaţie, fără praf. Curtea interioară era sălaşul tuturor orătănilor. S-a tăiat un plop, care mai aduna şi ciorile din împrejurimi. Prin faptul că în mijlocul curţii era o fântână, s-a construit un avuz, s-a adus apă prin conducte, s-au făcut alei cu prundiş, ronduri de flori şi gazon. In curtea exterioară s-a construit o cuvetă mare pentru elevi, cu robinete, care aruncă apa în sus, higienic. S-a instalat lumină electrică în zid: pe culoare, în holul amfiteatrului, în clase şi cu centrale, sub cheie”.

C. Solomon, C.A. Stoide - „Documente Tecucene, vol. III, sec. XVII-XIX”, Tipografia Lupaşcu, Bârlad, pag. 213

vineri, 11 martie 2011

Dr. Kopeţki descrie ţinutul Tecuci

..........................................................................................................
„1. cursul apei Berladu, care s-întinde de la încheitura mânei pân’ în degitu mic, formeasă ocolul Berladului cu 40 sate;
2. Degitul cel mare, mărginindu-se în valea Siretului, formeasă ocolul Nicoreştii, ocolul muntos puţin avansat de apă, bogăţie a Moldovii în vinu cu reşedinţa suprefectului în târguşorul Nicoreşti, cuprinde 25 sate;
3. Degitul arătătoriu, o vale restrânsă între doau lanţuri de dealuri, prin lungul căruia curge apa Berheciului, pământu bun şi roditoriu formesă ocolul Berheciului cu reşedinta suprefectului în Găiceana, târguşorul forte micu şi neînsemnat ocolit, acesta cuprinde 49 sate;
4. Degitul cel mijlociu, cel mai lungu, o vale restrănsă între dealuri prin mijlocul căruia curge apa Zeletinului, formeasă ocolul Zeletinului cu reşedinţa suprefectului la tărguşorul Podul Turcului, pronumit de la un podu zidit de turci, ocolul acesta cuprinde 52 sate.
Capitala districtului, târgul Tecuciu. Târgu forte vechiu, reşedinţa instanţiilor, situat în aşezătura apei Berladului cu 7000 locuitori aproape, esti centrul prin care se strecoară naturalminte tot negoţul din nord, din sud, în direcţia dreaptă, apusul şi răsăritul, continuăndu calea mai îndemnatică, mai uşoară, iesti silită a se scobor în punctul acesta; punctul acesta zicu va sluji odată de punctul principal calei ferate”.

vineri, 4 martie 2011

Amintiri despre un farmacist


În Cartea donatorilor oraşului Tecuci, Dimitrie Balaban scrie despre Costache Racoviţă că „avem foarte puţine cunoştinţi şi aceasta din cauză că dânsul s-a născut departe de Tecuci şi din părinţi străini, veniţi în ţară pe timpul domniei lui Mihai Sturza voevod”. În ceea ce priveşte locul de naştere, fostul primar al Tecuciului precizează că Racoviţă „s-a născut în comuna Girov, judeţul Neamţ, la 1832 Februar în 9 zile, pe una din moşiile fostului domn al Moldovei, Mihai Sturza, unde tatăl său se găsea ca profesor de pian. Adevăratul său nume era Racovschi, fiindcă aşa se numea tatăl său, polon de origină. Mama sa era tot străină”. Racoviţă a început practica farmaceutică la Iaşi, la farmacia B. Zfass. A continuat studiile în Germania, la Munchen, unde a obţinut diploma de magistru în farmacii (1854). Revenit în ţară, este asistent la o farmacie în Vaslui, apoi obţine concesia unei farmacii din Fălticeni. La Tecuci a fost administratorul farmaciei „decedatului Iohan Abrahamfi. După mai puţin de un an, luă în căsătorie pe fiica acestuia şi farmacia ca dotă”. În oraş, după cum scrie şi Ion Petrovici în De-a lungul unei vieţi, „stătea într-o casă cu etaj, una dintre cele trei existente, având spiţeria la parter şi locuinţa în catul de sus”. Se implică în politica locală fiind, după spusele lui Petrovici, „un fanatic liberal”. Deţine mai multe poziţii politice, atât în oraş, cât şi în afara lui.

marți, 8 februarie 2011

Tecuciul lui Ion Petrovici (II)


Desprins de-ai mei, cutreier singuratec
Pe uliţele-oraşului natal…
Sub dezmierdarea soarelui tomnatec
N-ajung nici rumen, dar nu sunt nici pal.

Nu văd schimbări nici mari, nici d-amănunte
Faţadele nu s-au mai înmulţit,
Dar casele îmi par toate mai mărunte
Zaplazul lor şi el s-a gârbovit.

În fine, o locuinţă mai înaltă
Împinge un peron de mozaic…
Năvala amintirilor mă saltă,
Ca valuri repezi un caiac.

…………………………….

Ion Petrovici- De-a lungul unei vieti, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1966

luni, 31 ianuarie 2011

Tecuciul lui Ion Petrovici (I)

Tecucean prin naştere, Ion Petrovici este o personalitate importantă a vieţii culturale şi politice româneşti din prima parte a secolului XX. Orator desăvârşit, filosof, dar şi literat, Petrovici a rămas pe parcursul vieţii ancorat, prin amintiri, de locul copilăriei sale, oraşul Tecuci. Alexandru Lascarov-Moldovanu, scriitor originar din Tecuci, şi-l amintea: „Parcă-l văd, subţirel, elegant, foarte îngrijit în uniforma-i de licean, cu albul nepătat al şăpcii, păşind şi el uneori prin largul…grădinei publice şi luând parte câteodată la jocurile noastre de societate”. Rândurile scrise de Petrovici, de fapt gânduri despre Tecuciul de odinioară, ne ajută să simţim parfumul târgului şi vremurilor apuse: „pe bulevardul gării pe sub bolţile înalte ale castanilor, peste podul Tecucelului, pururea fără apă, pe lângă ceirul, întins ca în palmă până-n padurea Drăgăneştilor, vizibilă şi noaptea, în bătaia lunii. În vremea aceea, în urbea mea natală, nu se găsea bere decât numai la restaurantul gării. Centrul oraşului, la uliţa mare, nu avea decât o cofetărie-la Neculai cofetarul-cu un galantar de prăjituri decolorate, cu bomboane englezeşti în mari pocaluri de sticlă, iar de la 10 Mai, dată care trebuia să reprezinte peste tot o eră nouă, şi două feluri de îngheţată: vanilie şi lămâie, singurele pe care le-am socotit posibile” (G. Ursu-Tecuciul literar, Barlad, Atelierele Grafice Nicolae Peiu, 1943, p.77)

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Ştefan Petică la Buceşti

Am ajuns ieri, 21.01.2011, cu maşina, şi bunăvoinţa, onorabilului meu coleg, dl. prof. Popa Tudorel, la Iveşti. Imi propusesem să fac o fotografie la mormântul poetului Stefan Petică, imagine care avea să rezolve enigma locului de înmormântare a primului simbolist român. După cum aveam să aflu, rezolvarea unei controverse duce, uneori, la naşterea alteia. La câţiva paşi de locul înmormântării poetului, biserica din Buceşti (cândva aici a fost cimitirul satului Buceşti), se află locul unde a fost odinioară casa familiei Petică. In prezent, din fosta casa Petică nu a mai rămas decât o placă comemorativă, aşezată cândva (1937) pe peretele casei, şi anume în coţul de sus al ferestrei din stânga, de avocatul Vasile Radu, preşedintele Ligii Culturale Tecuci. Placa este aşezată şi astăzi în aceeaşi poziţie, dar fixată pe peretele unui imobil nou. “Spre aducere aminte că în casa aceasta s-a nascut, a copilărit şi a trecut întru cele vecinice POETUL STEFAN PETICA, 5 octombrie 1877-20 octombrie 1904. Liga Culturală, secţia Tecuci, 1937.” Noua problemă, data naşterii poetului, nu îşi poate găsi rezolvare pe internet.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Tecuciul văzut de Ştefan Petică

"Nimic nu s-a schimbat; nimic nu s-a ştirbit, nimic nu s-a adăugat vechiului oraş care doarme învăluit în ceaţă pe malurile paşnicului Bârlad. Aceleaşi străzi largi şi acoperite cu prundiş sur se intind, tăcute, în praful care se înalţă subţire ca o umbră de fum de tămâie răspândită într-o biserică în ruine. Acelaşi curţi mari şi spaţioase, curţi făcute pentru îndestulare şi trai dus în toată largimea, se răsfaţă în patriarhala lor înfăţişare şi aceleaşi case mici şi simple, care seamănă cu zâmbetul mângâietor al unor femei bătrâne, îşi arată feţele lor modeste de sub acoperişurile rustice...."
"Treceam prin grădina care-mi tăinuise odinioară întâia mea dragoste, pe sub teii ale caror flori îmi parfumaseră întâiele cuvinte tremurătoare de poezie, de voluptate şi de vis. Fiecare copac îmi era prieten iubit şi dorit, fiecare cărare un templu adorat, fiecare colţ un altar sfânt” (G. Ursu-Tecuciul literar, Barlad, 1943, p.72).
Am tastat din curiozitate numele poetului Ştefan Petică pe celebru, de acum, Google. Primul site, poeziisiversuri.com, nu mă ajută sa aflu prea multe. In afara de nume si numărul de poezii publicate, informaţiile sunt puse, în sens propriu, sub semnul întrebării. Al doilea site, wikipedia, trebuie să-i mulţumească, pentru cele câteva rânduri (4), lui Călinescu, şi să-l apostrofeze pe cel care a postat informaţia conform căreia poetul a murit la Bucureşti. Nu totul se naşte şi moare la Bucureşti. Măcar atât să lămurim....Petică s-a întors să moară în satul său natal, Buceşti. Intr-o telegramă adresată prietenului George Tutoveanu, poet bârlădean, Petică scria: „Eu sunt foarte grav; nu mai e nici o speranţă de scăpare. Adio. Buceşti, prin Iveşti”.