luni, 6 decembrie 2010

Tecuciul vazut de Ion Dongorozi

Câteva rânduri scrise de Ion Dongorozi, rânduri pline de substanţă, culoare şi personaje, ajută la prezentarea oraşului Tecuci din secolul al XIX-lea. Dongorozi îşi începe descrierea cu cel mai important loc al oraşului, „piaţa mare”, spaţiu care a reprezentat mai bine de un secol esenţa acestui târg al Ţării de Jos. Aici „se aliniau bărăcile casapilor şi zarzavagiilor, proptite într-o rână, cu şindrila acoperişului măcinată de ploi, ori înverzită de buretele muschiului”. „În mijlocul pieţii”, continuă autorul, „străjuia foişorul de foc, podoaba târgului şi mândria târgoveţilor. Sub cadranul ceasului, şi rezemat de grilaj, pompierul de gardă, în cameşă şi izmene vara, încotoşmanat în blana deurs iarna, îşi plimba agale privirea, de la coperişul gării la păduricea ţântărimului, iar de la ţântirim pe la moara Cincului de-a lungul Bârladului, care coteste lin tivind buza dealurilor dinspre Puţeni. Piaţa este străjuită pe latura din dreapta, de spate a bolţilor, cu intrarea prin uliţa mare. Spre răsărit însă, se înşiruiau, la capul liniei, chităria cea nouă a lui Osiras Beraru, de unde jidanii cumpărau pască de post şi colac împletit sâmbăta,
boierimea târgului franzelă cu cartofi, iar căruţaşii de peste Bârlad, care cărau negustorilor marfă de la gară, chitonag de secară”. Un loc important îl ocupă frizeria lui Gică Mărculescu, „starostele bărbierilor – D-zeu sa-l ierte- avea parul mare, dat pe spete, purta mustaţă rasă ca actorii-singurul în târg la noi – şi muncea toată ziulica strunele chitării”, precum şi „acareturile şi ceairul Anastasoaicelor … care erau pe vremea ceia chiar, o dărăpănătură de case boiereşti în podul cărora, îşi făcuseră cuib lilieci, cucuvaie şi alte lighioane, înaripate sau neînaripate. Ograda era curata, ceair; raspundea în patru strazi, şi nu era împrejmuită...”. Un punct de atracţie al târgului era spiţeria lui Racoviţă, „acaret cu două rânduri”, şi „spiţărul Racoviţă”, personaj central în viaţa politică şi medicală a oraşului. Tecucenii îşi făceau plimbarea de seară în Grădina Publică „cu gardul croit din agrisari tusânaţi la linie în fiece sâmbătă de chiar mâna d-lui Ritter”, şi îi urmăreau pe scena teatrului local „pe Nottara, pe Bobescu, pe Cârjă ori pe Bărcănescu”. Nu trebuie uitate „hotelul lui Devidares cu şantan şi grădină de vară”, „locanta lui Otrocol”, de unde se putea cumpăra „tutun, cărticică, sare, o tocană de purcel ardeiată, un ghiveciu bulgăresc…şi un bordo de Nicoreşti nebotezat”, „covrigăria cucoanei Hariclia..pufoasă cu pieliţa albă cum e spuma laptelui şi cu ochii tăiaţi ca sâmburele migdalei” şi „locanta lui Mendrea stângaciul”, unde „chefuiau geambaşii, se puneau la cale tâlhării, se petreceau lucruri de furat şise putea gasi uneori vreo fetişcana de ovreiu ori de creştin, neîncepută. Poliţia n-auzea şi nu vedea nimic, dar de la tartorul Startulat, şi pâna la revizorul de gardişti Ispas Onofrei, toţi îşi aveau leafa în regul,după rang.”.
Ion Dongorozi - "Intr-un an la iarmaroc-Amintiri dintr-un oraş moldovenesc. Tecuciul în memorialistica scriitorilor săi". Selecţie, cuvânt înainte şi note biografice de Ştefan Andronache, Biblioteca Municipală "Şt. Petică", Editura Geneze, 2001 p.172-177.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu ne asumam responsabilitatea juridica pentru parerile exprimate in rubrica intitulata "Comentarii".