duminică, 5 decembrie 2010

Richard Constantinescu invitat la Tecuci


De domnul doctor Richard Constantinescu mă leagă o pasiune comună: istoria. Ne-am descoperit, reciproc, în saloanele Spitalului „Anton Cincu” Tecuci, eu în postura de pacient, dânsul în calitate de medic, internându-mă în secţia chirurgie pentru un traumatism sever. Apropierea a venit de la sine, iar colaborarea ulterioară a fost înlesnită de disponibilitatea doctorului Constantinescu pentru a oferi sprijin concret la studiul în care îmi propuneam să aprofundez personalitatea omului politic Anton Cincu, cel care a donat o importanta suma de bani pentru infiintarea primului spital tecucean din secolul XX.
Doru Parascan: Astăzi, la 7 ani de la plecarea dumneavoastră din târgul Tecuciului, ne revedem în împrejurări fericite – la Colocviul anual de filosofie, pe care anul acesta îl veţi modera. Daţi-mi voie să vă amintesc de un fragment din articolul „Există!” scris de dumneavoastră în revista pe care o coordonaţi atunci, Anunţul cultural: „După-amiază de august. Sunt anunţat că la Camera de Gardă s-a prezentat un pacient cu o plagă înţepată plantară. Îl găsesc în poziţie ghemuit pe canapeaua de consultaţii. Mi-a amintit de o lucrare de Medrea, «Femeia cu spinul». L-am întrebat iniţial ce s-a întâmplat. Dar, la orice întrebare adăuga: «Am nunta peste o săptămână!» Ulterior când i se întocmeau formele pentru internare am aflat că este profesor şi că se numeşte Parascan. (…) Am descoperit cu această nefericită întâmplare (pentru pacient) că există Oameni şi în Tecuci. (…) Alături de familia Parascan, căci trebuie să vă spun că între timp pacientul nostru s-a căsătorit (…) am ajuns la concluzia că ar trebui să facem o revistă de cultură. Dar, lucrul cel mai important a fost că ne-am hotărât să înfiinţăm o asociaţie socio-culturală. Cine altul ar fi putut să fie patronul spiritual al asociaţiei decât filosoful tecucean Ion Petrovici.”
Richard Constantinescu: Ne-am cunoscut, cred mai bine lucrând la revistele Anunţul cultural şi Kairos, dar şi în cadrul întâlnirilor Comisiei de Cultură a Primăriei Municipiului Tecuci, din care făceam parte, alături de maestrul meu doctorul Constantin Teodorescu. Am fost redactor în presa locală: am semnat o rubrică medicală în săptămânalul Semnal şi am scris diverse materiale, de-a lungul vremii în Glasul Tecuciului, Realitatea, Observator T. Ultima publicaţie mi-a oferit „Diploma de onoare” în cadrul ceremoniei organizate cu ocazia „Ediţiei Jubiliare 500”.
D.P.: Continuaţi să păstraţi legăturile cu publicaţiile din Tecuci şi din Ţara de Jos a Moldovei. R.C.: Consider că este o datorie morală să continuu legăturile cu locul unde m-am format atât medical cât şi cultural. Sunt numeroase aspecte ale vieţii spirituale ieşene care merită a fi aduse în atenţia tecucenilor. Din Iaşi pot contribui cu surse documentare numeroase, din Arhivele Statului ori ale Bibliotecii Central Universitare „Mihai Eminescu”, care să întregească fondul documentar cultural din zona Tecuciului. Lucrez acum la realizarea unor copii ale publicaţiilor editate de-a lungul vremii – sec. XIX, XX – la Tecuci, reviste existente în bibliotecile ieşene, pe care le voi dona Bibliotecii „Ştefan Petică” din Tecuci, pentru a constitui acolo un atât de necesar instrument de lucru pentru cercetătorii fenomenului socio-politic şi cultural tecucean.
D.P.: Fără îndoială este şi meritul dumneavoastră că aţi făcut să „existe” o efervescentă viaţă culturală tecuceană. Amintesc întâlnirile pe care le moderati în cadrul „Asociaţiei Ion Petrovici” pe care aţi înfiinţantat-o. Nu am să uit prea curând eforturile depuse pentru a-l aduce în urbea noastră pe scriitorul Grid Modorcea şi pe alţi oameni de cultură români.
R.C.: Vă mulţumesc. Am făcut acestea alături de dumneavoastră şi de dl Daniel Mazilu, aflat şi dumnealui acum la Iaşi.
D.P.: Am aflat din mediul politic tecucean că vi s-a propus să candidaţi, din partea unui partid de tradiţie, la Primăria Municipiului Tecuci.
R.C.: M-am simţit onorat de această propunere, dar am refuzat-o.
D.P.: Ultima apariţie editorială, Medici ieseni in documente-Gr. T. Popa, tratează o temă mai puţin cunoscută medicilor şi istoricilor. De ce aţi început colecţia documentară cu doctorul Popa? R.C.: Am considerat publicarea acestei serii de documente din necesitatea unei reaşezări a scrierilor lui Grigore T. Popa, după şase decenii de la trecerea sa în eternitate, în reflecţia contemporană. Îmi revenea mereu în minte un gând de-al profesorului Popa: „… riscaţi şi jertfiţi, căci viaţa calcă pe riscuri şi progresul se întemeiază pe jertfe”. Asta l-a caracterizat o viaţă. S-a scris despre el puţin. A scrie despre o personalitate precum Grigore T. Popa, e necesar a ne baza pe documente, să apelăm la sursele istorice, dar esenţial este a înţelege că fără a vedea în el un model etic şi fără a înţelege epoca în care a trăit nu vom reuşi să conturăm o imagine reală a sa.
D.P.: Aş dori să ne precizaţi câte ceva si despre sursele de documentare folosite în realizarea acestui volum.
R.C. : Arhiva familiei Grigore Gr. Popa (Bucureşti), Arhiva Disciplinei Istoria Medicinei (Iaşi), Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Iaşi, Fondul carte / presă a Bibliotecii Central Universitare „M. Eminescu” Iaşi, Fondul carte / presă a Bibliotecii „Ghe. Asachi” Iaşi, Arhiva Compartimentului de Istoria Medicinei al Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune (Bucureşti), Arhiva Academiei Române (Bucureşti), Arhivele CNSAS (Bucureşti), Arhiva personală „C.D. Zeletin” (Bucureşti), Alte surse documentare.D.P. : Pe cand o lansare la Tecuci ?R.C. : Sunt onorat de această propunere. Mereu vin cu drag să prezint sau să îmi lansez cărţile la Tecuci. Cred că în luna ianuarie voi avea timp să lansăm două din volumele dedicate lui Grigore T. Popa.
D.P.: Închei acest scurt interviu cu ceea ce spunea despre dumneavoastră, în anul 2004, la Iaşi, criticul literar Alex. Ştefănescu: „Am convingerea că domnul doctor Richard Constantinescu va deveni o personalitate şi că mă voi mândri cu faptul ca l-am cunoscut”.
R.C.: Vă mulţumesc. Să dea Dumnezeu să fim Oameni mai întâi, şi apoi mai discutăm despre „personalităţi”...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu ne asumam responsabilitatea juridica pentru parerile exprimate in rubrica intitulata "Comentarii".