vineri, 24 decembrie 2010

Tecuci-istorie si medici

Studiul „Tecuciul în secolul al XIX-lea. Medicii oraşului şi evoluţia primului spital local” îşi propune să realizeze o radiografie a societăţii tecucene de-a lungul secolului al XIX-lea din perspectiva analizării sistemului sanitar local. Informaţiile oferite de acest studiu pot suplini lipsa unor cercetări cu privire la desfăşurarea actului medical tecucean, înfiinţarea primului spital al oraşului, personalităţile care s-au implicat în acest demers. Totodată, volumul poate fi considerat şi un act de recunoştinţă, un omagiu adus, ce-i drept cam târziu, doctorilor care au oferit asistenţă medicală tecucenilor de-a lungul secolului al XIX-lea, în special eminenţilor doctori Ioan Kopeţki şi Constantin Petraşcu. Considerăm că era momentul ca Tecuciul să beneficieze de o lucrare cu această temă, deoarece mai toate oraşele din Moldova au deja monografii dedicate spitalului / spitalelor, cele mai multe scrise şi publicate în perioada cuprinsă între anii 1930 şi 1960. Subiectul a fost reluat după anii ’90 de oraşe precum Galaţi sau Bârlad (istoricul Paul Păltănea completează informaţiile referitoare la sistemul sanitar gălăţean, iar doctorul Botez reia istoria spitalului „Beldiman” din Bârlad).

luni, 6 decembrie 2010

Tecuciul vazut de Ion Dongorozi

Câteva rânduri scrise de Ion Dongorozi, rânduri pline de substanţă, culoare şi personaje, ajută la prezentarea oraşului Tecuci din secolul al XIX-lea. Dongorozi îşi începe descrierea cu cel mai important loc al oraşului, „piaţa mare”, spaţiu care a reprezentat mai bine de un secol esenţa acestui târg al Ţării de Jos. Aici „se aliniau bărăcile casapilor şi zarzavagiilor, proptite într-o rână, cu şindrila acoperişului măcinată de ploi, ori înverzită de buretele muschiului”. „În mijlocul pieţii”, continuă autorul, „străjuia foişorul de foc, podoaba târgului şi mândria târgoveţilor. Sub cadranul ceasului, şi rezemat de grilaj, pompierul de gardă, în cameşă şi izmene vara, încotoşmanat în blana deurs iarna, îşi plimba agale privirea, de la coperişul gării la păduricea ţântărimului, iar de la ţântirim pe la moara Cincului de-a lungul Bârladului, care coteste lin tivind buza dealurilor dinspre Puţeni. Piaţa este străjuită pe latura din dreapta, de spate a bolţilor, cu intrarea prin uliţa mare. Spre răsărit însă, se înşiruiau, la capul liniei, chităria cea nouă a lui Osiras Beraru, de unde jidanii cumpărau pască de post şi colac împletit sâmbăta,

duminică, 5 decembrie 2010

Richard Constantinescu invitat la Tecuci


De domnul doctor Richard Constantinescu mă leagă o pasiune comună: istoria. Ne-am descoperit, reciproc, în saloanele Spitalului „Anton Cincu” Tecuci, eu în postura de pacient, dânsul în calitate de medic, internându-mă în secţia chirurgie pentru un traumatism sever. Apropierea a venit de la sine, iar colaborarea ulterioară a fost înlesnită de disponibilitatea doctorului Constantinescu pentru a oferi sprijin concret la studiul în care îmi propuneam să aprofundez personalitatea omului politic Anton Cincu, cel care a donat o importanta suma de bani pentru infiintarea primului spital tecucean din secolul XX.
Doru Parascan: Astăzi, la 7 ani de la plecarea dumneavoastră din târgul Tecuciului, ne revedem în împrejurări fericite – la Colocviul anual de filosofie, pe care anul acesta îl veţi modera. Daţi-mi voie să vă amintesc de un fragment din articolul „Există!” scris de dumneavoastră în revista pe care o coordonaţi atunci, Anunţul cultural: „După-amiază de august. Sunt anunţat că la Camera de Gardă s-a prezentat un pacient cu o plagă înţepată plantară.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Mircea Eliade la Tecuci

"M-am născut la Bucureşti, la 9 martie 1907 (25 februarie stil vechi). Fratele meu, Nicolae Remus, se născuse cu un an mai înainte, iar după patru ani a venit pe lume Cornelia. Ta­tăl meu era moldovean din Tecuci şi, înainte de a-şi schimba numele în Eliade, se numise Ieremia. Dicţionarul francez-român pe care l-am folosit tot timpul liceului era semnat: Gheorghe Ieremia. Tata era cel mai mare din patru copii. Al doilea băiat, Costică, era, ca şi tata, ofiţer; dar făcuse Şcoala de Război, ajunsese ofiţer de stat-major şi a înaintat pînă la gradul de general de divizie, în timp ce tata, mai înţelept sau mai nepriceput, n-a reuşit să treacă de gradul de căpitan. Fratele cel mai mic, Pavel, după aventuri despre care familia nu vorbea niciodată, intrase funcţionar la Căile Ferate. Ultima oară cînd am aflat veşti despre el, ajunsese şef de gară. L-am întîlnit de foarte puţine ori. Era brun, ca şi tata, dar nu-şi pierduse părul şi părea mai frumos. Singura lor soră murise curînd după ce se căsătorise cu un învăţător. N-am ştiut niciodată cum arătase, unde trăise şi ce făcuse...... N-am ştiut niciodată de ce tata şi cu unchiul Costică şi-au schimbat numele din Ieremia în Eliade, nici de ce celălalt fra­te s-a încăpăţînat să rămînă Pavel Ieremia. Tata spunea că au făcut-o din admiraţie pentru Eliade-Rădulescu.

vineri, 26 noiembrie 2010

Doctorul Ioan Kopeţki (II)

În anul 1855 este amintit doar ca „doctorul Copeţchiul”[1], iar mai târziu, abia în anul 1857, semnează în calitate de „fizic al ţănutului”[2]. În această perioadă, dr. Kopeţki face parte din Comitetul Unionist din Tecuci, dar şi din comisia care se va ocupa de înfiinţarea spitalului local ( în august 1857, „cu prilejul trecerii prin târgul Tecuciului văzând târgul şi ţinutul cu totul lipsit de îndemânare pentru căutarea nevoilor care ar cădea în suferinţă de boale”, „prinţul caimacam” Nicolae Vogoride a hotărât „a clădi în acest târg o zidire încăpătoare de 25 persoane cu destinaţie de ospital”[3]. Viitorul stabiliment de binefacere avea „să poarte pentru totdeauna numele de ospitalul Logofătului şi Cavaler Costache Conachi şi să fie sub ospiţile gheneralicei epitropii a ospitalului Sf. Spiridon”[4] ). Pe 17 aprilie 1862, doctorul Kopeţki îi scrie unui oficial din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar că „personalul Administraţiei sanitare în district se compuni din mine şi un hultuitoriu cu o moşea de ocolul. Situaţia, deloc plăcută, se datorează lipsei de personal, medicul districtului, Kopeţki, îndeplinind mai multe sarcini: „ieu sunt medicul chirurgul, referentul, copistul a districtului de o lungime de 14 mili. Toate corespodenţiile cu Administraţia Centrală, cu Prefectura locală, indicatoriu în pricinile criminale şi medicol-legale, alergăturile în epidemiile, epizoatile, poliţiea medicală .... mie şi fără cel mai micu ajutoriu”.

marți, 23 noiembrie 2010

Doctorul Ioan Kopeţki (I)

Kopeţki s-a născut în oraşul Lemberg în anul 1814, într-o familie cu stare ce provenea din Köpenick. Urmează studiile elementare, gimnaziale şi filosofice în oraşul natal, apoi pe cele medicale la Viena, Leipzing. La München îşi ia doctoratul în medicină, chirurgie şi obstetrică la 28 iunie 1852, când îşi suţine teza „De febri intermittente”[1]. Referitor la anul în care doctorul Kopeţki a ajuns la Tecuci, avem mai multe variante. Vasile Lipan, autorul unui studiu privind studenţi medicinişti români la universitatea din Munchen în secolul al XIX lea, precizează că, după ce a susţinut teza de doctorat, Kopeţki vine în Moldova „obţinând libera practică” şi îşi începe activitatea de medic (27 septembrie 1852) de pe poziţia de „fizic al oraşului Tecuci”. Tot Lipan afirmă că „în 1853 devine medic primar al oraşului Tecuci” calitate păstrată până în aprilie 1855, când „este numit medic primar al districtului”[2]. Broşura dedicată fostului primar Anton Cincu, 100 de ani de la naşterea lui Anton Cincu, avansează anul 1856 pentru venirea doctorului Kopeţki în localitate. Se poate avansa, pentru venirea doctorului Kopeţki la Tecuci, anul 1847. Ipoteza este susţinută de un document, datat la 22 aprilie 1866, în care se precizează că doctorul Kopeţki este „venit în Ţara Românească timp acum 20 ani, iar în comuna urbei Tecuci de 19 ani”.

luni, 22 noiembrie 2010

Necesitatea unui raspuns

După publicarea pe site-ul tecuci.eu a unui articol intitulat “Monumente istorice”, am primit un comentariu, destul de interesant, care mă determinǎ sǎ vin cu câteva completări legate de “Lista monumentelor istorice”. In articolul respectiv, am căutat o manieră elegantă prin care să sugerez că ar fi indicat ca numele imobilului, aflat pe str. George Coşbuc să fie, aşa cum era şi normal, “casa dr. Constantin Petraşcu”, şi nu “casa Natalia Negru”, deoarece doctorul Petraşcu a fost cel care a construit casa şi primul proprietar al ei. Totodată, am ales să scot în evidenţă, cât mai subtil posibil, faptul că “unica lista a monumentelor istorice” a fost întocmită de neprofesionişti. Nu mă refer doar la datarea incorectă a unor clădiri, ci şi la lipsa de receptivitate a “distinşilor” atunci când le-am trimis câteva sugestii. Persoanele avizate au înţeles că denumirea unei clădiri declarate “monument istoric” trebuie să fie numele proprietarului de drept, persoană fizică sau juridică, şi nu a unui chiriaş sau unui proprietar posterior. Acest amănunt este cunoscut şi de funcţionarii care au întocmit lista.

joi, 18 noiembrie 2010

Aparitie editoriala




Sambata, 20.11.2010, va avea loc lansarea volumului "Stefan Zeletin, un romantic al filosofiei romanesti". Evenimentul, parte a colocviului anual de filosofie, se va desfasura la Protoieria Tecuci incepand cu orele 10.00.

luni, 15 noiembrie 2010

Monumente istorice (II)

Revenim la lista monumentelor istorice pentru orasul Tecuci. La pozitia 214, GL-II-B-03100, se afla ''casa Jan Koppethki''. Imobilul se afla pe "strada" (bulevardul) 1 Decembrie 1918 la numarul 86. Recunosc ca am avut ceva probleme cu pronuntia numelui proprietarului...In ultimii ani, doi-trei, am intalnit numele respectivului, dar niciodata sub forma "Jan Koppethki". În ceea ce priveşte numele doctorului Kopeţki precizăm că el “suferă” modificări de la un document la altul. Am întâlnit, în documentele sistemului sanitar tecucean din secolul al XIX lea, numele „Copeţchi”, „Kopeţchi” sau „Kopeţki”, dar niciodata "Jan Koppethki". Până şi pe monumentul de la mormântul familiei din cimitirul oraşului Tecuci, loc de veci ce adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale unor membri ai familiei Kopeţki (doctorul Ioan Kopeţki, soţia acestuia Rucsandra, fiul lor, Rudolf Kopeţki şi soţia acestuia, Amelie şi copiii lor, Mihai şi Maria), numele Kopeţki este scris sub mai multe forme, „Kopezki”, pentru doctor, „Kopeţchi”, pentru fiu, „Copetchi”, pentru nepoţi, dar nu si "Koppethki".

Colocviul de filosofie


Casa de Cultura din Tecuci si Protoieria Tecuci organizeaza colocviul anual de filosofie. Evenimentul se va desfasura in cadrul Protoieriei Tecuci in zilele de vineri, 19.11.2010, orele 17, si sambata, 20.11.2010, orele 10. Tema discutiilor: "Alexandru Mironescu, un marturisitor al ortodoxiei".

duminică, 14 noiembrie 2010

Monumente istorice

Institutul National al Monumentelor Istorice, for ce apartine de Ministerul Culturii, a publicat o lista cu toate monumentele istorice din Romania. Am studiat lista respectiva si m-am oprit asupra cladirilor declarate monument istoric din orasul nostru. Cateva informatii oferite de amintitul institut necesita mici "retusuri". Astfel, la pozitia 215, GL-II-m-B-03101, se afla "casa Natalia Negru". Cladirea, datata pentru "sf. sec. XIX", se afla pe str. George Cosbuc. Daca data construirii casei este, oarecum, corecta ("sf. sec. XIX" ofera posibilitatea unor interpretari), nu se poate spune acelasi lucru si despre proprietarul de drept al imobilului. În volumul Respiro în amonte, scriitorul C. D. Zeletin avea să descrie emoţionanta întâlnire, la Tecuci, cu poeta: „bătrâna Natalia Negru (d.1962) locuia acum într-o casă veche a Tecuciului de altădată, care se mai păstrează şi astăzi, pe strada Uzinei nr. 5, actualmente George Coşbuc … casa fusese a familiei pictorului Gheorghe Petraşcu şi, mai în urmă, a nepotului său, filozoful Ion Petrovici”. Deci, casa era de fapt a familiei Petrovici, mai precis a doctorului Constantin Petrascu, unchiul lui Ion Petrovici.

Despre Tecuci

Profesorul meu ma acuza de "patriotism local". sper sa fie de bine....imi place orasul, iar uneori si oamenii din el. am cautat cateva randuri care sa descrie realist, obiectiv, cat mai corect orasul Tecuci. le-am gasit la un autor, un critic de arta, care cunoaste orasul datorita pictorului Gh. Petrascu. Caracterizarea făcută oraşului Tecuci, de către K.H. Zambaccian, a fost, este şi va fi de actualitate pentru o bună perioadă de timp. Astfel, Zambaccian scrie, în lucrarea sa dedicată pictorului Gheorghe Petraşcu, următoarele: „…orăşel de provincie fără orizont şi fără convulsii, aşezare de viaţă patriarhală, de unde natura nu predispune pe om la elan şi reverie ca în ţinuturile mediteraneene, dar nici la acel spleen ale regiunilor brumate ale nordului; iarna cu satisfacţiile ei de cămin, primăvara cu florile de grădină şi parfumul aerului proaspăt, vara cu căldurile ce ne îndreaptă spre umbră şi ne gonesc la vie, toamna plumburie ce constrânge la interiorizare şi la conservare…

Despre mine

Tecuci, 32 de ani, profesor de istorie, casatorit, un copil........