miercuri, 13 iulie 2016

„Carul cu boi” de la Tecuci-erori, manipulări, îndreptări

M-am descoperit într-o postare pe facebook. „Tecuciul de odinioară” preia celebrul (de acum) articol despre mine şi fostul primar (cu tot cu manipulare) şi plusează că „m-am ocupat de o afacere”. Cum mă văd „trântit” într-un colaj de fotografii alături de „Raportul de expertiză”, tablouri, primar, un aranjament sub titlul „În căutarea Grigorescului pierdut”, totul cu o trimitere la articolul de pe ProTecuci, înţeleg şi eu (ce-i drept, cam târziu) că sunt acuzat de afaceri pe seama „Grigoreştilor” locali. Rememorez dialogul dintre Farfuridi şi Brânzovenescu, cunoscutele personaje creionate de marele Caragiale care doreau să trimită o anonimă la „Centru” („batem o depeşă la Bucureşti, la Comitetul central, la minister, la gazete scurt şi cuprinzător: Trădare !”), zâmbesc şi mă hotărăsc să citez din clasici (vezi articolul de mai jos): „să explicăm totuşi !”.  În data de 25 martie 1999, dna Orzoi Magdalena şi Nicu Mircea (director Muzeul Mixt Tecuci) au semnat un „Act de custodie” privitor la „predarea în custodie a două lucrări aparţinând pictorului Nicolae Grigorescu”. Cele două tablouri, „Dorobanţul, ulei, 0,90x0, 55, datat 1890, cu rama turnată” şi „Car cu boi, ulei, 0,73x0, 46, datare indescifrabilă, cu ramă turnată”, sunt însoţite de o „Declaraţie” în care dna Ţuchel Cezarina, proprietar al tablourilor în anul 1975, scria că deţine „bunuri susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional”. Actul este înregistrat pe data de 3 ianuarie 1975 la Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti. Pe data de 14 septembrie 2001, dna Orzoi Magdalena (donator) şi Nicu Mircea (reprezentant al Muzeului Mixt Tecuci) semnau un „Contract de donaţie bunuri mobile”, document care stipulează că tablourile, dobândite de către donator „ca dar manual de la mătuşa Ţuchel Cezarina", vor fi donate muzeului din Tecuci. Sunt sigur că în ziua donaţiei (şi după) s-a desfăcut o şampanie (poate chiar două), s-a cântat, s-a lăudat, într-un cuvânt s-a aniversat sosirea „Grigoreştilor” la Tecuci (întocmai ca în filmul „Mr. Bean”, când sărbătoareau inaugurarea expoziţiei dedicată unui afiş „Whistler’s mother”). Anii 2001-2002, ce vremuri, ce tablouri......În fine, a trecut un an, au trecut doi, trei şi „specialiştii” de la Tecuci au împământenit ideea adopţiei lui Grigorescu. Păi, ce târguşor se mai poate lăuda cu „doi Grigoreşti” sosiţi de la Bucureşti ?? Fudulia nu ne-a priit şi atenţionarea celor de la Muzeul Naţional de Artă a iscat o „afacere” cu iz de manipulare. Eu am picat cel mai rău. La Bucureşti, în biroul dnei director Teodorescu, mi se arată obrazul. Cum să vin tocmai de la Tecuci cu „Santinela”, tablou semnat Grigorescu, când această operă de artă este depozitată în sediul MNAR ?!  „Carul cu boi” stimulează apetitul de critic de artă al gazdei mele şi mi se face o demonstraţie pe loc: „Domnule, unde aţi mai văzut dvoastră la Grigorescu un cal mai mic decât călăreţul ?” Roşesc, insist pentru o expertiză în laborator şi un raport trimis pe adresa muzeului. La Tecuci, sunt acuzat că m-am lăsat manipulat de către fostul primar şi apostrofat că m-am ocupat de afaceri cu cele două tablouri. Articolul „specialistului” din presă care a manipulat cuvinte şi tablouri, cu o credibilitate îndoelnică pentru mine, este ridicat la rang de anchetă jurnalistică, o cercetare improvizată şi deloc amănunţită (tot pentru mine), de către unii dintre concetăţenii mei. Dacă subtilitatea nu mai este înţeleasă, haideţi să o îndreptăm simplu. Când aveţi timpul necesar, vă rog să cautaţi pe net informaţii despre tabloul „Santinela”, Nicolae Grigorescu. Să nu fiţi deloc surprinşi dacă vi se pare că acest tablou seamănă (adică este identic, pentru „specialişti”) cu „Dorobanţul” găzduit de muzeul tecucean. Se pare că nu am avut un „specialist” în perioada 1999-2014 care să ne spună şi nouă că „Dorobanţul” de la Tecuci nu avea cum să fie „Dorobanţul” lui Grigorescu (găsiţi adevăratul tablou cu acest nume tot pe net), ci doar o copie după „Santinela”, cunoscuta pictură a lui Grigorescu, reprodusă pe timbre, cărţi poştale ş.a.m.d. Dacă dna Ţuchel Cezarina deţinea tabloul original „Dorobanţul” încă din anul 1975, cum vă explicaţi reproducerea acestuia, în anul 1977, sub forma unei cărţi poştale care aniversează 100 de ani de la proclamarea independenţei de stat sub numele de „Santinela” ? Credeţi că responsabilii acestui proiect au vizitat un particular care ştie că are în casă un „Dorobanţul” sau au ales să meargă la Muzeul Naţional de Artă pentru a fotografia „Santinela” ? Despre „Carul cu boi” trebuie să recunoaştem că nu avem la Tecuci nici un tablou „Car cu boi”, ci doar o reproducere nereuşită după un alt tablou semnat de Grigorescu, „Întoarcerea de la bâlci”. O carte poştală cu acest tablou a fost pusă în circulaţie în prima parte a secolului al XX-lea. Sunt sigur că „specialiştii” din presă (alături de cei care au mizat pe această „afacere”) vor sesiza diferenţele dintre cele două tablouri, deoarece acestea nu doar se văd, ci chiar încep să ne vorbească despre incompetenţă, eroare şi manipulare.  
Totuşi, îmi exprim speranţa că după acestă poveste nu va fi pusă în circulaţie, pe seama localităţii noastre, o nouă ironie. Ar fi destul de stânjenitor să aud că alături de celebra expresie „un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic”, creaţia poetului Mihai Ursachi, se mai întrebuinţează şi sintagma „Carul cu boi” de la Tecuci,
aceasta din urmă privind un grup (de „specialişti”) care a descoperit cu stupoare, după „doar” 17 ani, că două copii realizate de un pictor anonim după două tablouri ale pictorului Nicolae Grigorescu, donate muzeului ca fiind autentice, sunt, de fapt, două falsuri........



„Dorobanţul” sau „Santinela” ?


O carte poştală...


Un timbru...


„Carul cu boi” de la Tecuci


Originalul


Am terminat cu bâlciul.....






marți, 28 iunie 2016

ProTecuci-manipulat şi manipulator (o replică)


Dacă aţi citit articolul „Doru Parascan şi Ţuchel Daniel-Manipulat şi manipulator”, înseamnă că aţi aflat despre mine că am întărit afirmaţiile fostului primar privitoare la două tablouri semnate Nicolae Grigorescu „prin neformularea unei opinii pertinente şi directe”, că „am fost la Bucureşti pentru expertizare”, că am primit „Raportul Comisiei de expertizare a Muzeului National de Artă a României”, act „parafat şi semnat de directorul general al Muzeului de Artă Răzvan Teodorescu” şi că sunt „complice la dezinformare”. Am citit şi recitit de câteva ori acest articol şi, în loc să înţeleg (sau măcar să fac eforturi) şi eu cum am fost manipulat în toată povestea cu cele două tablouri, mi-am adus aminte de filmul „Bean” (1997), cu îndrăgitul actor Rowan Atkinson. Să nu vă imaginaţi un Mr. Bean prin cămăruţele muzeului tecucean (imobilul în care funcţiona instituţia în anul 2013, n.n.) pus pe glume proaste cu Grigoreştii locali, după ce în America provocase dezastrul cu tabloul „Whistler’ Mother”. Nu, să nu faceţi acest lucru. Mai degrabă m-aş orienta către partea de început a filmului, când membrii Galeriei Naţionale Regale din Anglia îl trimit la Galeria Grierson din California pentru un eveniment dedicat tabloului amintit pe Bean, un angajat oarecare....Ceea ce avea să urmeze în film se asemănă cu ce s-a întâmplat între „specialistul” muzeului tecucean şi „specialistul” din presa online, jurnalistul „ProTecuci”. Înţeleg că, cel puţin în cazul jurnalistului „specialist” pus pe anchetă, ştiri şi video, „manipulatul” merge mână-n mână cu „specialistul”. Mă gândesc ce-o fi fost în inima sărmanului autor când a aflat de la „specialist” că am asigurat (în anul 2013) două tablouri într-o clădire dotată cu pază umană şi supraveghere video. Nu s-a întrebat nimeni ce s-a întâmplat preţ de 4 ani, cât a durat restaurarea celor două opere de artă, dacă erau sau nu securizate, dacă au fost sau nu expertizate în momentul donaţiei sau după. Nu. Manipulatul (şi manipulatorul) insinuează, o artă pe care o stăpâneşte cu măiestrie, că ceva s-a întâmplat (ce?) cu „Grigoreştii” şi peste noapte, potrivit Raportului de expertiză, nu mai avem „Grigorescu”, ci „Gligorescu”, un celebru autor anonim de sfârşit de secol XIX. Greu să scrii un articol, dar mai greu să înţelegi ceva....Pe de altă parte, mă mir cum un jurnalist de talia „manipulatorului”, şi nu o spun cu ironia provocată de inspiratele titluri ale articolelor sale (ex. „Lipsa măsurilor de securitate la Rampa Rateş au dus la incendiu”) nu îndrăzneşte să chestioneze adevăraţii specialişti ai instituţiei, profesionişti cu studii de profil, care au cunoştinţă şi au participat la întreaga procedură de expertiză. Asta, desigur, dacă permite şi „specialistul”....Nu vreau să acuz de rea intenţie pe cineva, ci doar de manipulare. Este un gen de manipulare perfidă, bolnavă pe alocuri, care induce cititorului trăirea unui personaj, eram să zic „specialist”. Nu mă refer aici la profilul blogului decibel-tecuci.blogspot, unde „specialistul” ne servea obsesiile alături de ştirile culturale şi nici la „bazaconiile” gramaticale care, vreţi sau nu vreţi, trădează pregătirea. Când aţi scris că „Ziarul ProTecuci este suspendat. Primarul Ţuchel ştie de ce...ajutat de buchiri, spiridoni, parascani...”, să ştiţi că vorbim despre o manipulare. De asemenea, când invocaţi numele meu într-o listă a persoanelor care şi-au exprimat intenţia de a candida la Primărie, să ştiţi că avem tot o manipulare. Şi cum manipularea are legătura şi cu manevra (de stânga sau de dreapta, în funcţie de vremuri) m-am trezit chemat la Poliţia Tecuci pentru a pune la dispoziţia datele mele personale, desigur, la solicitarea dvoastră, deoarece „am făcut ce am făcut” şi „am scris ce am scris”, adică NIMIC. Tot manipulare se numeşte. Un alt gen de manipulare este să încerci să explici ceva, fără să înţelegi o iotă despre ce este vorba (la acest nivel de manipulare încă avem probleme cu lectura unui document oficial??), să devii conştient că articolul nu are cap şi coadă, dar să o dregi cu titlul pompos: „Manipulat şi manipulator”. Şi ca să clarificăm terminologia cititorilor dvoastră, vă rog să-mi permiteţi să vă dau un ultim exemplu de manipulare. Să îţi numeşti site-ul „ProTecuci”, dar să nu faci absolut nimic „Pro” sau „Tecuci”, asta numesc eu cu adevărat MANIPULARE. Ca să nu pierdeţi firul, vă rog să-mi permiteţi să vă povestesc cu altă ocazie cum văd eu site-ul „ProTecuci”, cât de bine manipulaţi cuvinte şi persoane de dragul acestui oraş (doar suntem „ProTecuci”), iar acum să încercăm să lămurim subiectul care, cu părere de rău o afirm, nu l-am desluşit.....Pentru început, aţi adus în discuţii câteva afirmaţii ale fostului edil, „întărite” de subsemnatul prin „neformularea unei opinii pertinente şi directe”. Aţi „citat” din Daniel Ţuchel, postaţi un document oficial al Muzeului de Istorie, ca apoi „să selectaţi” concluziile specialiştilor de la Bucureşti. Încercaţi o „exprimare neutră”, să dibuiţi intenţiile, care potrivit celor afirmate „sunt lesne de intuit”, dar vă este teamă să le scrieţi, şi găsiţi o certitudine: Raportul nu a fost făcut public „deşi fostul primar a făcut afirmaţii extreme de grave (cum adică extreme de grave ??) care incriminau o instituţie culturală veche, angajaţii acesteia, ca şi vechii directori ai muzeului tecucean”. Apoi, mă plimbaţi cu două tablouri între Primărie şi Muzeu (bine că nu erau steaguri, coane Fănică), că au fost „păstrate” în biroul primarului, împachetate şi trimise pentru expertizare din atelierul lui Mircea Cojocaru. Sunteţi revoltat că „doar specialiştii muzeului ar trebui să se ocupe” şi că ce puteţi să mai credeţi!! Când spre final aşteptam un deznodământ mai acătării, ce să vezi, vă apucaţi să explicaţi („să explicăm totuşi!”). Unde era mărgeaua?  Daniel Ţuchel „a avut integral cunoştinţa despre situaţia celor tablouri” şi „a încercat să denigreze instituţia muzeală şi să manipuleze tecucenii”. Păi, titlul articolului nu era „Tecucenii şi Daniel Tuchel-manipulaţi şi manipulator”....Chiar aţi uitat cum aţi început? Ca într-o intrigă cu iz de roman poliţist (că tot m-aţi plimbat pe la Poliţie; cu ocazia asta află şi comentatorul dvoastră pe unde umblam), mă văd complice la această dezinformare. Dar, dacă îmi permiteţi acest dar, sunteţi sigur că nu mi-am făcut datoria, informând despre starea de fapt a lucrurilor, adică nu am fost complice la dezinformare, sau vă manipulaţi tecucenii în funcţie de interesele manipulatorilor?  Şi dacă îmi mai permiteţi o întrebare, două..... Aveţi ceritudinea că „Declaraţia” (scrieţi dvoastra „de Patrimoniu”) din anii 70 face dovada autenticităţii picturilor sau doar atestă că cele două opere sunt în evidenţele Oficiului Cultural Naţional ?  „Specialiştii” care v-au transmis informaţiile au uitat să precizeze de ce şi în ce condiţii cele două tablouri au fost mutate la Primărie ? Vă întreb despre acest aspect, deoarece sunt amănunte care apar în articolul dvoastră (locaţia celor două tablouri) vehiculate trunchiat. Mă gândesc şi eu că poate nu s-au nimerit chiar întâmplător în birou să vadă două tablouri. Poate asta le era menirea...Iar aici „ProTecuci” este manipulat, exact ca în tot articolul, inclusiv în partea de final, unde mă văd „plimbat” (bine că nu eram „desculţ în parc”, ci însoţit de adevăratul specialist al instituţiei) la Bucureşti, cu două tablouri „sub braţ”. Dragă „ProTecuci”, degeaba faci „ştiri, anchete, evenimente, video” dacă nu stăpâneşti pe deplin arta „scrisului, cercetării, înţelegerii, filmului”....Confuziile nevinovate sunt scuzate, dar să manipulezi situaţii, să ştii că eşti manipulat (dar te sacrifici de dragul tecucenilor, doar suntem „ProTecuci”) şi să manipulezi la rându-ţi demonstrează tecucenilor (poate unii sunt „Pro”) cum o platformă media apreciată s-a transformat într-un instrument mânuit (fără dibăcie) împotriva celor care nu se conformau anumitor principii, atitudini, trăiri. Aşa au apărut „opoziţia” şi „perioadele de graţie” (bine că nu erau de garanţie), iar Tecuciul nostru construit pentru a fi „Pro” (pro de la „pentru” şi „promovare”) a devenit în timp un veritabil „Contra” (se înţelege de la ce.....şi „pro” în funcţie de miza manipulării). Nu sunt în măsură să vă dau sfaturi, fiindcă nu sunt jurnalist şi nici nu am notorietatea dvoastră, însă vă rog respectos ca înainte să scrieţi un articol să vă documentaţi mai bine, să vă hotărâţi despre ce anume scrieţi (despre primar, manager, tablouri) şi să o faceţi coerent, să consultaţi mai multe persoane care au ştiinţă despre subiect, care au fost implicate în tot ce a presupus expertiza celor două tablouri, să înţelegeţi, în urma unei analize corecte, ce s-a întâmplat (nu să plecaţi de la o idee preconcepută şi nici măcar să reuşiţi să o demonstraţi; nu am mai întâlnit aşa ceva...să îţi propui să faci un subiect cu ceva din ce crezi, condimentat cu puţină informaţie de cancan, şi până la urmă să nu reuşeşti să-ţi susţii tema, eram să zic manipularea) şi mai ales să vă asumaţi cele scrise cu nume şi prenume. Restul, şi aici mă refer la ce aţi sintetizat în titlul articolului, ţine de manipulare, o manevră neinspirată făcută de „ProTecuci” în „verva s-a de personaj al scandalului public”  (mi-am permis să parafrazez  autorul articolului menţionat mai sus, rândul care precede „Raportul”; la cerere putem oferi un printscreen).
(Fără) stimă,   

sâmbătă, 7 mai 2016

Casa Regală a României aniversată la Muzeul de Istorie

Marţi, 10 mai 2016, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” va organiza un eveniment dedicat Casei Regale a României. Activitatea se va desfăşura la sediul instituţiei începând cu ora 12 cu participarea doamnei Adriana Cristina Mazilu, muzeograf în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni, autoarea volumului „Casa Regală a României (1866-1914). Organizare şi structură administativă”.

vineri, 6 mai 2016

Premiul „Ion T. Sion”

Începând cu luna mai a anului 2016, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” inițiază decernarea Premiului „Ion T. Sion”. Acest premiu a fost instituit prin decizia nr. 324 din 03.05.2016 și este acordat elevilor care au obținut rezultate deosebite la concursurile şi olimpiadele de istorie.
Ion T. Sion este autorul a două volume tipărite în anii 1999 şi 2014, „Umbrăreşti, vatră milenară de istorie” (ediţie nouă în 2012), respectiv „Familia boierilor moldoveni Costache”, dar şi al unor studii de specialitate publicate în „Arhiva genealogică” („S-a născut Cantemir bătrânul în anul 1612 ?” (1997), „Consideraţii cu privire la spiţele de neam răzeşeşti”(1998), „Ion Tălmaci-tulpină a unui bogat arbore genealogic”(1999), „Costăcheştii-istorie şi genealogie”), „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol” (un set de documente identificate în satele Munteni, Umbrăreşti şi Condrea grupate în „Câteva documente tecucene”, 1981, „Alte documente tecucene”, 1982, „Observaţii asupra indicilor de nume”, 1984), „Analele Moldovei” („Ştiri referitoare la Costache Conachi şi Ioniţă Hrisanti”, 1993),  „Dunărea de Jos” („Vecinul zurbagiu al lui Conachi-Iancu Giurgea”, 2003; „Contribuţii la cunoaşterea istoriei Tecuciului”, iulie-septembrie 2003; „Câte ceva despre neamul Petrovici de la Tecuci”, 2004; „Domniţe măritate cu fii de boieri”, 2005), „Dacia literară”(„Revelaţia documentului cultural-istoric”, 1994), „Observator T” („Note referitoare la familia Cincu”, ianuarie 2007) ş.a.

În semn de apreciere pentru donaţia făcută Muzeului de Istorie din Tecuci (vestigii arheologice, acte şi documente istorice identificate pe teritoriul comunei Umbrăreşti) şi pentru întreaga activitate ştiinţifică, Ion T. Sion a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Tecuci (2000) şi al comunei Umbrăreşti (2006).