sâmbătă, 29 noiembrie 2014

De prin presă adunate (eroii noştri)-II


„Scrisoare deschisă dlui colonel Paţa Gheorghe, Comandantul Regimentului 24 Infanterie-Tecuci

Victoria ce aţi repurtat la Predeal cu patrula Reg. Dvs. la concursul de sky, poate să fi ajutat prin rugămintele lor, către acei atot-putinte şi cei 200 de martiri ce formau o companie din Reg. Dvs. împuşcaţi mişeleşte în timpul retragerei din 1916, atunci când ei din tranşee au luptat cu faţa spre inamic, ţinând pe loc pe duşmani, spre a nu putea înainta şi au căzut până la unul, datorită mişeliei unui plutonier german, care în noapte, s-a putut strecura în spatele eroilor noştri şi ascuns într-o magazie părăsită, a putut la ziuă, cu mitraliera, să secere viaţa atâtor eroi ai noştri. Cimitirul, în care se odihnesc aceşti eroi, se află în Braşov, chiar pe locul unde au fost ucişi. Vă rugăm să bine voiţi, ca atunci când patrula va pleca din nou la Braşov, pentru concursul cupei regale, să ordonaţi ca la întoarcere, căci aşa va fi, să dea onoruri militare, în cimitir, acelor eroi, iar “Cupa Regală” sau o oală să umple cu pământ de la mormintele lor să ne-o aducă ca dar, căci îi vom primi cu toată cinstea cuvenită, iar pământul adus de la mormântul acestor eroi martirizaţi, să fie păstrat până în vară, într-o biserică, până se va putea aduce şi pământ din locurile unde au luptat eroii căzuţi pentru patrie din Reg. Dvs., şi o stâncă din acel loc, care împreună cu pământul, să fie îngropate în rondul din faţa Tribunalului, făcut tot din iniţiativa mea, tot pentru un monument acestor eroi şi care nu l-am putut face cu toate stăruinţele mele. Pe stâncă sau aşchia de stăncă se vor săpa luptele unde au căzut aceşti eroi şi ea va fi cel mai frumos monument în aceste timpuri de atăta nepăsare din partea acelora ce erau chemaţi să ridice acest monument. În speranţa că aveţi asculta umila mea cerere, vă rog, Domnule Comandant, să primiţi asigurarea prea osebitei mele consideraţiuni.



G. Ghiţulescu”

Curierul Tecuciului, an II, nr. 27, 21 februarie 1936, p. 2.


Nota: Fotografia ne-a fost transmisă de dna prof. Cserey, căreia îi mulţumim pentru amabilitate. În centrul imaginii, cu mâna stângă în buzunar, se află dl. col. Paţa.

vineri, 21 noiembrie 2014

Eroii noştri





Ofiţeri şi soldaţi din cadrul Regimentului 24 Infanterie Tecuci (1923-1934).
Mulţumiri dnei prof. Cserey.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Portrete tecucene (XIII)

Anghel Rugină, economist. Născut în anul 1913 la Vizureşti, judeţul Tecuci, Anghel Rugină va urma studii primare şi gimnaziale la Tecuci, liceale la Galaţi şi universitare la Bucureşti, în cadrul Academiei de Inalte Studii Comerciale şi Industriale. După specializări de profil economic la Berlin şi Freiburg, realizate între 1944 şi 1947, se va stabili în SUA, unde va preda cursuri de economie la universitaţile din Portland, New York şi Boston. Autoritate de prestigiu în domeniu, cu zeci de tratate publicate, Anghel Rugină va fi ales, în anul 1990, membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. 


Sursa foto: dl. Tase Dănăilă

„Muzeul la tine în şcoala” (VII)




Aniversarea Zilei Armatei Romane si inaugurare expozitie tematica.

miercuri, 1 octombrie 2014

Alexe Mateevici în Movilenii Tecuciului

Un destin tragic a făcut ca înflăcăratul luptător pentru sfânta cauză a dăinuirii românismului, Alexe Mateevici, neîntrecut cântăreţ al graiului străbun, să nu apuce măreaţa zi de 27 Martie / 9 Aprilie 1918 când Moldova dintre Prut şi Nistru s-a reîntors acasă după o dureroasă înstrăinare de 106 ani.
Murise de tifos abdominal la 13 august 1917, în vârstă de 29 de ani. Moartea lui, survenită pe neaşteptate a produs o puternică emoţie. A murit când gloria lui atinsese apogeul, după ce, la Chişinău, la 18 iulie 1917, în şedinţa festivă de deschidere a cursurilor învăţătorilor citise capodopera sa, „Limba noastră”.
Printre slujitorii şcolii româneşti din Basarabia se răspândise vestea că părintele Mateevici le-a pregătit o surpriză, fapt relatat de un participant la întrunire. „Auzind numele părintelui Mateevici... ne-am aţintit privirea pe uşa unde trebuia să intre poetul. Parcă-l văd: un preot de statură mijlocie, destul de robust, cu părul bogat, castaniu, fără a fi lung, cu o barbă scurtă, cu privire blajină în ochii expresivi. Mergea sfios spre tribuna din sala eparhială, de unde se susţin de obicei cuvântările. Când s-a apropiat de uşă, tot publicul l-a întâmpinat cu o ploaie de aplauze care l-au făcut să roşească şi atât s-a intimidat că nici nu putea începe poezia. Citind-o, vocea vibra la orice cuvânt. Simţeai că poetul îşi transmitea dragostea şi admiraţia pentru limba noastră... După ce a terminat de citit poezia, lumea din sală a rămas înmărmurită. Părea ameţită... Aplauzele au început mai târziu, cum se întâmplă cupă o preafrumoasă bucată cântată de un prea mare artist”.
Cu două luni mai înainte, la primul congres al învăţătorilor români din Basarabia (25 – 28 mai 1917), în aplauzele numeroşilor participanţi, Alexe Mateevici spunea răspicat şi convingător ceea ce azi rătăciţii şi vânduţii străinătăţii din provincia lui natală se prefac a nu şti: „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba... Noi trebuie să ajungem numaidecât la limba românească”.

joi, 25 septembrie 2014

Şcoala profesională de fete (fragment)

Nu se poate vorbi despre Şcoala profesională de fete fără a aminti activitatea Societăţii Doamnelor Române din Tecuci. Instituită „pentru fondarea şi întreţinerea Şcolii profesionale de fete”, Societatea s-a dezvoltat, la Tecuci, dintr-un Comitet de iniţiativă din care făceau parte „Elena T. Anastasiu, preşedintă, Olga Pătărlăgeanu, vicepreşedintă, Lucreţia Mărculescu, casieră, Natalia Albu, membru, Olga Şendrea, membru, Zoe Pelin, secretară, Lucia Turturianu, secretară”. Societatea a fost organizată cu scopul înfiinţării unei şcoli profesionale de fete. Necesitatea existenţei unei asemenea şcoli era susţinută de argumente însemnate în primul proces verbal, în urma şedinţei din 26 septembrie 1898: „terenul industrial este părăsit de conaţionali”, „fetele lipsite de mijloace au prea puţine carieri deschise pentru a-şi putea agonisi mijloace de existenţă”, dorinţa de „a le asigura o poziţiune în societatea”. Cu această ocazie, Comitetul de iniţiativă deschide o listă de subscripţie destinată tuturor doamnelor din oraşul şi ţinutul Tecuci. Acele „dame” care contribuiau cu sume de peste 50 de lei erau considerate membre fondatoare şi invitate în Adunarea Generală, pentru a participa la redactarea statutelor Societăţii.
La apelul lansat de Comitetul de iniţiativă pentru crearea acestei şcoli au răspuns 187 de persoane, care aveau să fie invitate la data de 22 octombrie, ora „2 p.m.”, la Adunarea Generală a Societăţii Doamnelor din Tecuci, instituită pentru fondarea Şcoala profesională de fete. Şedinţa avea să se desfăşoare în salonul Primăriei, iar pe ordinea de zi urma „a se redacta şi vota Statutele şi Regulamentul şcoalei”.


Din volumul „Contribuţii privitoare la începuturile învăţământului tecucean. Studiu şi documente”, Valetina Parascan, Doru Parascan, Grapho Press, Tecuci, 2013.