vineri, 21 noiembrie 2014

Eroii noştri





Ofiţeri şi soldaţi din cadrul Regimentului 24 Infanterie Tecuci (1923-1934).
Mulţumiri dnei prof. Cserey.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Portrete tecucene (XIII)

Anghel Rugină, economist. Născut în anul 1913 la Vizureşti, judeţul Tecuci, Anghel Rugină va urma studii primare şi gimnaziale la Tecuci, liceale la Galaţi şi universitare la Bucureşti, în cadrul Academiei de Inalte Studii Comerciale şi Industriale. După specializări de profil economic la Berlin şi Freiburg, realizate între 1944 şi 1947, se va stabili în SUA, unde va preda cursuri de economie la universitaţile din Portland, New York şi Boston. Autoritate de prestigiu în domeniu, cu zeci de tratate publicate, Anghel Rugină va fi ales, în anul 1990, membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. 


Sursa foto: dl. Tase Dănăilă

„Muzeul la tine în şcoala” (VII)




Aniversarea Zilei Armatei Romane si inaugurare expozitie tematica.

miercuri, 1 octombrie 2014

Alexe Mateevici în Movilenii Tecuciului

Un destin tragic a făcut ca înflăcăratul luptător pentru sfânta cauză a dăinuirii românismului, Alexe Mateevici, neîntrecut cântăreţ al graiului străbun, să nu apuce măreaţa zi de 27 Martie / 9 Aprilie 1918 când Moldova dintre Prut şi Nistru s-a reîntors acasă după o dureroasă înstrăinare de 106 ani.
Murise de tifos abdominal la 13 august 1917, în vârstă de 29 de ani. Moartea lui, survenită pe neaşteptate a produs o puternică emoţie. A murit când gloria lui atinsese apogeul, după ce, la Chişinău, la 18 iulie 1917, în şedinţa festivă de deschidere a cursurilor învăţătorilor citise capodopera sa, „Limba noastră”.
Printre slujitorii şcolii româneşti din Basarabia se răspândise vestea că părintele Mateevici le-a pregătit o surpriză, fapt relatat de un participant la întrunire. „Auzind numele părintelui Mateevici... ne-am aţintit privirea pe uşa unde trebuia să intre poetul. Parcă-l văd: un preot de statură mijlocie, destul de robust, cu părul bogat, castaniu, fără a fi lung, cu o barbă scurtă, cu privire blajină în ochii expresivi. Mergea sfios spre tribuna din sala eparhială, de unde se susţin de obicei cuvântările. Când s-a apropiat de uşă, tot publicul l-a întâmpinat cu o ploaie de aplauze care l-au făcut să roşească şi atât s-a intimidat că nici nu putea începe poezia. Citind-o, vocea vibra la orice cuvânt. Simţeai că poetul îşi transmitea dragostea şi admiraţia pentru limba noastră... După ce a terminat de citit poezia, lumea din sală a rămas înmărmurită. Părea ameţită... Aplauzele au început mai târziu, cum se întâmplă cupă o preafrumoasă bucată cântată de un prea mare artist”.
Cu două luni mai înainte, la primul congres al învăţătorilor români din Basarabia (25 – 28 mai 1917), în aplauzele numeroşilor participanţi, Alexe Mateevici spunea răspicat şi convingător ceea ce azi rătăciţii şi vânduţii străinătăţii din provincia lui natală se prefac a nu şti: „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba... Noi trebuie să ajungem numaidecât la limba românească”.

joi, 25 septembrie 2014

Şcoala profesională de fete (fragment)

Nu se poate vorbi despre Şcoala profesională de fete fără a aminti activitatea Societăţii Doamnelor Române din Tecuci. Instituită „pentru fondarea şi întreţinerea Şcolii profesionale de fete”, Societatea s-a dezvoltat, la Tecuci, dintr-un Comitet de iniţiativă din care făceau parte „Elena T. Anastasiu, preşedintă, Olga Pătărlăgeanu, vicepreşedintă, Lucreţia Mărculescu, casieră, Natalia Albu, membru, Olga Şendrea, membru, Zoe Pelin, secretară, Lucia Turturianu, secretară”. Societatea a fost organizată cu scopul înfiinţării unei şcoli profesionale de fete. Necesitatea existenţei unei asemenea şcoli era susţinută de argumente însemnate în primul proces verbal, în urma şedinţei din 26 septembrie 1898: „terenul industrial este părăsit de conaţionali”, „fetele lipsite de mijloace au prea puţine carieri deschise pentru a-şi putea agonisi mijloace de existenţă”, dorinţa de „a le asigura o poziţiune în societatea”. Cu această ocazie, Comitetul de iniţiativă deschide o listă de subscripţie destinată tuturor doamnelor din oraşul şi ţinutul Tecuci. Acele „dame” care contribuiau cu sume de peste 50 de lei erau considerate membre fondatoare şi invitate în Adunarea Generală, pentru a participa la redactarea statutelor Societăţii.
La apelul lansat de Comitetul de iniţiativă pentru crearea acestei şcoli au răspuns 187 de persoane, care aveau să fie invitate la data de 22 octombrie, ora „2 p.m.”, la Adunarea Generală a Societăţii Doamnelor din Tecuci, instituită pentru fondarea Şcoala profesională de fete. Şedinţa avea să se desfăşoare în salonul Primăriei, iar pe ordinea de zi urma „a se redacta şi vota Statutele şi Regulamentul şcoalei”.


Din volumul „Contribuţii privitoare la începuturile învăţământului tecucean. Studiu şi documente”, Valetina Parascan, Doru Parascan, Grapho Press, Tecuci, 2013.

miercuri, 27 august 2014

Cuvânt înainte

De-a lungul istoriei sudul Moldovei cu specificul geografic, istoric şi social a jucat un rol important în tot ce se poate defini astăzi ca fiind istoria ţării. Aşezat între drumurile comerciale ce duceau de la Liov-Suceava-Bacău la Bucureşti, Galaţi sau Brăila şi poate mai departe, către porturile Mării Negre, ţinutul Tecuciului a consemnat evenimentele cu capacitatea pe care a avut-o. Tecuciul este menţionat în documente ca „târg”, adică locul unde se desfăşurau schimburile comerciale dintre convoaiele de mărfuri din nordul Moldovei cu cele venite din Ţara Românească sau chiar de mai departe de hotarele ţării. Târgul Tecuciului a preluat atribuţiile cetăţii Piroboridava, desigur la altă dimensiune, azi satul Poiana, aşezare pe malul Siretului consemnată în harta lui Ptolemeu. Tecuciul, pe lângă faptul că era loc de întâlnire a marilor reţele de negustori, a avut un rol însemnat şi pentru satele din jurul său. Astfel, putem spune că de istoria Tecuciului se leagă trecutul unor sate precum Ţigăneşti, Nicoreşti, Poiana, Cozmeşti, Drăgăneşti, Furceni, Movileni, Barcea sau Umbrăreşti.
            Colocviul de istorie locală, eveniment iniţiat şi coordonat de Muzeul de Istorie şi Protoieria Tecuci, simbolizează un omagiu adus satului românesc şi în mod special satului din sudul Moldovei, locul unde s-a plămădit viaţa în toate dimensiunile ei: istorică, spirituală, culturală. Sudul Moldovei, în ciuda vitregiilor vremurilor, are meritul de a fi ridicat în târgul Tecuciului şi în satele din zonă oameni şi evenimente de dimensiuni naţionale. Ţigăneştii lui Costache Conachi şi Mânjina lui Costache Negri au fost vetrele unde principiile unităţii naţionale au prins contur. Domnitorul Unirii, Alexandru I. Cuza, este legat prin prietenie şi sentimente de Tecuci şi satele din apropiere. Nu mai departe de pădurea de la Furceni, domnul unirii începuse să-şi construiască o reşedinţă, la 1862, locuinţă rămasă nefinalizată. Satele ţinutului Tecuci, cu bogăţiile lor spirituale, portul, graiul, vetrele de rugăciune de la Buciumeni, Tudor Vladimirescu, Cârlomăneşti sau Adam, au ridicat dascăli, preoţi, profesori, notari, intelectuali, oameni de stat, personalităţi care au tras după ei viaţa satului promovând valorile locale pe plan naţional. Asemenea proiecte ce vizează revigorarea spiritului regional reprezintă pentu generaţia actuală o obligaţie de a da curs acestui demers, într-o reaşezare morală cuvenită zonei, dar şi o onoare în curajul de a putea face cunoscut eforturile depuse aici pentru reînsufleţirea spirituală, culturală şi socială a zonei. Dorim constanţă, coerenţă şi eficienţă, dar şi curaj şi răbdare din partea celor implicaţi în acest demers necesar, cu scuzele că începe destul de târziu şi cu mulţumirile pentru şansele ce sunt oferite de această desfăşurare.

 Părinte Protoiereu Gheorghe Joghiu