Tecuciul în „Scânteia”

Muncitorii dela uzina electrică din oraşul Tecuci, la propunerea organizaţiei de bază şi a conducerii uzinei, au electrificat două arii în suburbia Criviţeni şi Nicolae Bălcescu din oraşul Tecuci. S-au evidentiat în această muncă tovarăşul Mihai Niţu, şef electrician-care deşi pensionar, munceşte cu multă dragoste alături de tineri-electricianul Stanislav Vasile şi utemistul Voicu Nicolae care au muncit atât la întinsul sârmelor şi la instalarea motoarelor, cât şi la făcutul gropilor şi la aşezarea stâlpilor. Prin munca lor, muncitorii uzinei electrice Tecuci vor elibera două tractoare care trebuiau să pună în funcţiune batozele. Acestea pot fi folosite acum din plin la desmiriştit. Acum muncitorii grăbesc instalanţia de lumină la o arie din comuna Brăhăşeşti.

Scânteia, nr. 2708, 9 iulie 1953, p. 1

Pe dealul dacilor (II)

Pe dealul dacilor (I)

Un tecucean la Sighet

Henri Cihoski- general, erou al primului război mondial, cavaler al Legiunii de Onoare, fost ministru de război în perioada interbelică, memorialist. S-a născut la Tecuci în anul 1871, a urmat şcoala primară şi gimnaziul (parţial) în oraşul natal, studii liceale la Bârlad şi Bucureşti, iar în 1891 va absolvi „Şcoala pregătitoare de ogiţeri de geniu”. În timpul primului război mondial, va deţine funcţia de şef de Stat Major al corpului VI Armată şi va lupta pe Valea Oltului, Valea Topologului şi Mărăşeşti. Pentru meritele sale şi spiritul de sacrificiu, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Legiunea de Onoare”, Ordinul „Mihai Viteazul”, „Steau României”, „Virtutea Militară”, Ordinul rusesc „Sf. Gheorghe”, Ordinul francez „Legiunea de Onoare”. În anul 1928, va prelua funcţia de ministru de război. Numele său este trecut în lista celor care s-au implicat în afacerea „Skoda”.  A murit în peninteciarul de la Sighet la 17 mai 1950.

Notă: Sunt câteva adrese pe net, wikipedia şi bloguri personale, care avansează anul 1872 drept anul naşterii lui Henri Cihoski (2 octombrie 1872). Nu suntem de acord cu această dată, ci mai degrabă credem informaţiile oferite de „fişele personale” ale închisorii de la Sighet. Conform acestor documente, data naşterii este 6 ianuarie 1871. De asemenea, trebuie revizuită şi data arestării, anul 1945 fiind indicat de mai multe surse. Mai plauzibilă este dată de 5/6 mai 1950, iar pentru deces, 17 mai 1950.

Sursa foto: Muzeul Memorial Sighet

Şedinţa Consiului Comunal de Tecuci-12 Februarie, 1937, orele 17 (fragment).

„La ordinea zilei 14 chestiuni, aprobări de licitaţiuni şi scoaterea unor locuri de casă în vânzare. Consiliul nu s-a putut completa cu 22 membri decât la ora 18. Şedinţa se deschide sub preşidenţia Dlui. Primar C. Condrache. Dl Primar Condrache cere consiliului majorarea fondului de deschidere de credite cu suma de 120.000 lei excedent din bugetul salubrităţii pe anul curent. Consiliul aprobă. Dl. Primar comunică că Ministerul de Interne a donat suma de 300.000 lei pentru abator. Cere înscrierea sumei în buget. Se aprobă. Se aprobă înscrierea sumei de 16.000 lei în buget, sumă donată de dl. Prefect al Judeţului, pentru construirea a 2 fântăni în suburbia Cernicari. Se aprobă. Dl. Primar cere a aproba suma de 48.000 lei pentru a se da ca remiză agenţilor şi perceptorului Comunal. Se aprobă. Se aprobă suma de 5.000 de lei ca ajutor Şcoalei de Meserii din Tecuci şi 1.000 lei pentru monumentul domnitorului Vasile Lupu. Dl. Gh. Dimitriu cere cuvântul şi face următoarele comunicări: 1. În strada dr. Caragiane şi Artelor, de unde s-au evacuat acum 2 luni prostituatele, acestea s-au mutat din nou în acele străzi. 2. Pe străzile Costache Negri şi Unirii latrinele sunt aşezate chiar lângă trotuare, iar trecătorii sunt siliţi să suporte mirosul urât. 3. Cere ca dl primar să găsească modalitatea de a impune fiecărui kilogram de făină de grâu ce se aduce din alte oraşe o taxă de 0,50 lei, taxă ce va aduce un venit comunei de lei 5.000 la vagon. La toate chestiunile, dl. Primar răspunde că va interveni la locurile arătate, iar pentru taxa făinei se numeşte o comisiune compusă din domnii: primar, N. Berha şi Balaban. Dl. Dimitriu şi dna. Căpitan Ruţă cer ca lumina electrică să funcţioneze Duminica şi Sărbătoarea de la 12-15, ca şi tecucenii să profite de instalaţiunile de radio”.

Vitejii la Tecuci

„Nu departe de Tecuci sunt încă vizibile ruinele unei vechi mânăstiri, distruse de turci pe vremea când Moldova era condusă de voievodul Ştefan cel Viteaz. În timpul zilei am fost curios să vizitez aceste ruine: s-a mai păstrat o parte din peretele, pe care sunt încă vizibile urme de pictură. Restul reprezintă o grămadă mare de pietre, acoperite de iarbă şi tufişuri. Scotocind puţin prin iarbă am observat câteva lespezi de piatră vopsite cu var şi acoperite cu inscripţii: acestea erau lespezi de mormânt. Privind aceste sărmane monumente – resturi ale unui străvechi cimitir, m-am oprit, fără să vreau, în faţa unei lespezi în şase colţuri de mari dimensiuni. Pe ea se putea distinge un herb foarte straniu sau poate descrierea cine ştie cărui eveniment, reprezentată în figuri. Pe această piatră se puteau distinge: un turban turcesc, pe turban o cruce, iar turbanul era străpuns de şapte săbii. Împrejurul tuturor acestora se găsea o inscripţie pe jumătate ştearsă. Iată ceea ce am putut descifra din inscripţie: „când au intrat turcii la pragul bisericii ... şi a făcut nebunii amare, voinic Costake am scos sabia afară a biruitu pe duşmani şi a făcut drum larg printre ...”. Mai departe inscripţia este ştearsă. Iată traducerea rândurilor de mai sus.”
Relatarea aparţine lui P. Jadovski, ofiţer rus şi călător pe meleaguri româneşti în perioada 1853-1854.
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX lea, vol. VI, Constantin Buşă, Venera Achim, Constantin Ardeleanu, Adrian Ionescu, Bogdan Popa, Nicoleta Roman, Marian Stroia, Maluca Toma, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, p. 168.

Sursa foto: nordlitera.ro

De unde ne îmbrăcăm ?

„Magazinul „Steaua de Aur” anunţă distinsa clientelă că a comandat pardesie pentru doamne, dela cea mai mare casă de confecţiuni din Viena, „Confecţio”. În permanenţă asortat cu stofe bărbăteşti, lenajuri, mătăsuri ultimile noutăţi. Preţurile cele mai reduse”. Grigore Găină preciza că „vechiul magazin de încredere „La papagal” este în permaneţă bine şi complet asortat în tot felul de mărfuri de „manufactură”. Mare asortiment de stofe, lenajuri pentru confecţiuni de damă, precum şi uniforme şcolare şi militare. Onorabila clientelă este servită impecabil şi la preţurile cele mai ieftine. Încercaţi pentru convingere”. „La Bucureşteanu” reamintea tecucenilor vechea deviză: „gratis nu găsiţi nicăeri, însă dacă doriţi a cumpăra bun şi eftin ciorapi, jerseuri, flanele, pulovre, veste-bluze de lână, cămăşi gente, parfumerie le găsiţi la unicul magasin, care vinde cel mai eftin”. Pentru pălării trebuia mers la „Pălăria elegantă”, unde „magasinul de manufactură are un bogat sortiment de stofe bărbăteşti, stofe pentru dame şi un bogat sortiment de pălării bărbăteşti. Preţurile desfid orice concurenţă”.
Curierul Tecuciului, an I, nr. 1, 3 februarie 1935, p. 4.